Cand spun cuvantul ''bicicleta'', nu ma pot gandi decat la ''Operatiunea Monstrul'', vechiul film romanesc cu Toma Caragiu , la pescuit, in Delta.
De cand sunt mica, imi rog tatal sa imi zica povestea cu ''bicicleta'', celebra scena in care aflam ca bicicleta era galbena, cu o plasa agatata de ghidon, care nu avea o pedala, madam Isbasescu, ''caine la etajul 6?'' si pana si mai celebrul stilou Pelican cu penita de iridiu...
De povestea asta, nu ma pot satura nicicand...O sa imi lipseasca.
De astazi am o bicicleta.
Un bun prieten s-a gandit ca mi-ar prinde bine o bicicleta,pe care sa o lustruiesc .
O bicicleta in ''ajun'' de iarna.
O bicicleta verde, nu galbena.
Este plina de personalitate si o sa merg pe ea/invat sa merg pe ea, pe Old Deeside Road.
Are ''claxon'' dar nu se aude- ca e stricat. Dar sta bine acolo, arata foarte retro si are mult farmec, are lipit pe el o fata zambitoare. Gornita cu zambirici!
O sa imi inventez eu insa un claxon, as putea sa strig cand ma apropii de cineva o vorba buna,care sa alunge ploaia macar din suflet daca nu din cer.
O sa ma poarte in locuri frumoase, spre oameni frumosi care zambesc inapoi gornitei smile-iitoare, intampinata fiind de alti oameni pe biciclete ce o sa se identifice cu mine, o sa gaseasca ca avem ceva in comun la acea ora devreme a diminetii si o sa sa imi zica: ''haya!''
Labradori si golden retrieveri cu blana in vant o sa se ia la intracere cu roata mea.
O sa ii atarn un buchetel de maghiran de coarne.
Si ghici ce...?
Are ambele pedale!
Bicicleta galbena scena
