7 Senses

Cand devi una cu Soarele

2012-01-16T09:03:00.000-08:00

Adanc in nori apune soarele. De un albastru planetar, haina cerului i se asterne la picioare, stergand fruntea Soarelui si lasand pe haina sa o pata rozalie, un punct portocaliu, o linie rosie- ultimele imbujorari ale Apusului.

Soarele a fost onorat inca o data .
Cerul i-a servit drept muza pentru a infinita oara.

Iar daca ai norocul sa fii pe plaja, sau langa rau, sufletul tau o sa vrea el sa i se astearna Soarelui la picioare.
Asa ca tu, privitor loial, o sa te supui.

Si cazand in genunchi,
o sa iti roseasca obrajii
si pentru prima data
o sa roseasca de un albastru planetar...

Bicicleta

2011-11-03T16:42:00.000-07:00

Cand spun cuvantul ''bicicleta'', nu ma pot gandi decat la ''Operatiunea Monstrul'', vechiul film romanesc cu Toma Caragiu , la pescuit, in Delta.

De cand sunt mica, imi rog tatal sa imi zica povestea cu ''bicicleta'', celebra scena in care aflam ca bicicleta era galbena, cu o plasa agatata de ghidon, care nu avea o pedala, madam Isbasescu, ''caine la etajul 6?'' si pana si mai celebrul stilou Pelican cu penita de iridiu...

De povestea asta, nu ma pot satura nicicand...O sa imi lipseasca.

De astazi am o bicicleta.
Un bun prieten s-a gandit ca mi-ar prinde bine o bicicleta,pe care sa o lustruiesc .
O bicicleta in ''ajun'' de iarna.
O bicicleta verde, nu galbena.
Este plina de personalitate si o sa merg pe ea/invat sa merg pe ea, pe Old Deeside Road.
Are ''claxon'' dar nu se aude- ca e stricat. Dar sta bine acolo, arata foarte retro si are mult farmec, are lipit pe el o fata zambitoare. Gornita cu zambirici!

O sa imi inventez eu insa un claxon, as putea sa strig cand ma apropii de cineva o vorba buna,care sa alunge ploaia macar din suflet daca nu din cer.

O sa ma poarte in locuri frumoase, spre oameni frumosi care zambesc inapoi gornitei smile-iitoare, intampinata fiind de alti oameni pe biciclete ce o sa se identifice cu mine, o sa gaseasca ca avem ceva in comun la acea ora devreme a diminetii si o sa sa imi zica: ''haya!''

Labradori si golden retrieveri cu blana in vant o sa se ia la intracere cu roata mea.

O sa ii atarn un buchetel de maghiran de coarne.

Si ghici ce...?

Are ambele pedale!

Bicicleta galbena scena

Tasnitoare cu cumpana

2011-11-03T16:18:00.000-07:00

Nu subestimati cismelele, tasnitorile, robinetele, lavoarul,conductele stinghere, vreo teava ''datatoare'' de apa,fantanitele mici, ochiurile de balta, vreun poloboc ciuruit si peticit dar pastrator de apa, pana si stropitorile si tuciul bunicii cu apa incalzita de soare unde plutesc musculite bete.
Tuciul in care spalam cu indarjire frunze sa le fac si mai verzi si mai frumoase!

Si rochii de papusa fara cap si chioare si mazgalite cu pix verde mai spalam .
Si ma murdaream pe picioare de ''negreala'' si primeam o palma calda si moale plina de dragoste.

Si izvoarele si putul...

Sa le facem pe toate regi si regine, sa le punem pe cap o coroana, sa le punem cumpana!

In fata lor drumetii obositi o sa isi faca cruce, o sa faca palma ghioc.
Si umbra lor din departare, asa aplecati asupra apei , o sa para una cu fantana si trupul o sa le devina cumpana...

Retrieve!

2011-11-03T16:01:00.000-07:00

In Romania este Maine, sunt fata care traieste in trecut.

In Scotia este Azi.

Traiesc intre maine si azi.

Si tip la timp: ''Intinde-mi mana si ajuta-ma sa retraiesc o ora din viata mea. Da-mi inapoi ceasul acela in care buzele mi se lipesc de turturi reci, in care mainile mici deseneaza conturul constelatiilor . Vreau sa retraiesc!''

Clipele in care pictam frunze si pietre si nu mai stiam care sunt frunzele, care sunt pietre, caci aruncate in sus,prin ochii mei de copil pietrele cadeau lin si taraganat, o piatra nu loveste uneori, ci mangaie...

Ma' aliens

2011-11-03T04:23:00.000-07:00

Extraterestrii mustaciosi

2011-11-02T01:44:00.000-07:00

Si cand mi-ai prins mana in naframa ta de ciuperci otravitoare,
extensii de radacini au pornit din degetele-mi triste.

Azi random:

pe masuta de langa pat-

Julio Cortazar- Hopscotch
Carmen Laforet-Nada, spanish version
Spanish Dictionary
La Symphonie Pastorale-Andre Gide

Pe jos-geanta, plec la facultate
In colt-Aspirina, rata mea si a Ei
Pe perete- versuri despre lacrimi ce nu vor a cadea decat pe trup
Pe usa: '' Those things are better which are perfected by nature than those which are finished by art''.
La fereastra: scoici
Dincolo de fereastra: un paianjen
Afara: nori, like usual

Plec.

Morning on Morrison Drive

2011-11-02T01:30:00.001-07:00

Inceput de final de toamna fericit

2011-11-01T10:21:00.000-07:00

O zi imi ajunge ca sa ma fericesc pana peste doar si poate.
Cand sunt fericita las perdelele trase si pun lampa pe pervaz langa fereastra. De afara poti vedea inauntru cum o fata sare din cand in cand sau se balanseaza. Stau atat de rau cu echilibrul...
Pentru ca nu beau apa, beau mult ceai cu lapte. Pentru ca m-am plictisit de ceai cu lapte, tocmai ce am descoperit in dulap un ceai nou, al colegei de apartament- Stomach Ease! Fennel, Ginger and something else I forgot...

Adaug o lingurita de set honey si ma binedispune si mai mult.
Beau numai din cana mea cu pisici, sapte pisici: una bleu,una maro, alta neagra si tot asa,pana se fac sapte in combinatia in care trei sunt bleu si doua din fiecare de celelalte culori.
Cand am cumparat cana asta, eram cu o doamna draguta din Hong Kong care mi-a zis ca este o cana foarte grea si daca o scap pe picior o sa ma doara sau poate o sa ma doara incheietura mainii. Eu i-am zis: ''imi plac canile grele!''.Si imi plac.
Doamna aceasta a cumparat sapte rate congelate si mi-a zis ca ma invita la cina in weekend, insa nu m-a sunat. M-a cautat apoi si mi-a zis ca a ajuns la spital cu o mana scrantita, a cazut cand s-a intins sa curete un geam. Si-a scrantit mana fara ca sa aiba vreo cana gea de ceai, cu sapte pisici...

Ma intreb daca paianjenul meu o sa reziste frigului de iarna asta?
Cand m-am mutat prima oara aici am fost foarte nervoasa ca geamul este asa murdar pe dinafara si am vrut sa il sterg. Cand l-am deschis sa il sterg, am vazut panza aceasta mare de paianjen, ce stralucea asta frumos in lumina diminetii, cu cateva boabe de roua pe ea. M-a facut sa zambesc si nu o data de atunci mi-a facut zilele fericite. Asa ca am un geam murdar si un prieten paianjen. As putea ca de acum incolo cand ma prezint sa zic: ''buna, eu sunt Daniela! Si am un paianjen .''
Daca o sa incerc vreo data sa imi sterg geamul murdar pe dinafara, o sa cad si o sa imi rup mana, o sa fie blestemul paianjenului trist ce va trebui sa mearga la adapostul paienjenesc. Poate ca doamna din Hong Kong avea un paianjen pe geam, era pe cale sa il omoare si de aia a cazut.
Mai bine, isi lua si ea o cana ca a mea.

Acum cateva zile am fost pentru prima data la evenimentul organizat de CHAS-Children Hospice Association Scotland si am facut fotografii pentru ei. O batranica draguta voluntara in Grupul Gordon's Highlanders mi-a facut cadou un borcan de dulceata cu rubarba si unul cu fructe Worcester-care inca nu stiu ce sunt si o floare.
Eu nu stiu sa am grija de flori si cand am spus asta, mi-a dat un ghiveci mic zicand ca trebuie sa am grija de floarea din el.

Astazi de dimineata,pana sa plec la facultate, am iesit afara in curtea din spate si am schimbat pamantul la floare, am replantat-o ca mi se parea ca s-ar simti mai bine asa. Mi-a facut o placere deosebita sa imi inund plamanii cu aerul rece al diminetii si sa imi murdaresc mainile. Miroseam pamantul umed din cand in cand.
Acum floarea sta langa geam si sunt sigura ca o sa devina prietena cu paianjenul. Va fi o dragoste pura si sincera intre ei,ca intre tipa din Pushing Daisies si ''placintarul'' ei, care niciodata nu se puteau atinge. Asa si paianjenul meu: va iubi floarea Kalanchoe Tomentosa fara sa poata ajunge la ea vreo data,privind-o numai dincolo de sticla.

Imi ud floarea cu ceai. Cu Stomach Ease. Pentru orice eventualitate, nu se stie cand face burticemie.Plantez pliculetele de ceai dupa ce le scot din cana in pamantul din ghiveci.O sa creasca pe langa Kalanchoe un mic fennel, un ghimbir and...something else I cannot remember.

Aseara cand veneam acasa, m-am pierdut din nou pe strazi.
Pentru ca o prietena tocmai ce imi zisese intr-un mesaj ca ma asociaza cu absintul, asta m-a inspirat si m-am gandit ca pot profita de faptul ca m-am pierdut si cum nu ma grabesc niciunde, ma pot opri si scrie o poezie.
Si cum stateam asa linistita in mijlocul strazii cu o foaie de hartie in mana,apare dintr-o data acest batranel ce se opreste in fata mea, tinand incordat in mana un fel de ustensila de bucatarie ciudata. Am crezut ca vrea sa o infiga in mine cu sange rece,ca isi luase rolul de Halloween mult prea in serios. M-a intrebat: ''cauti pe cineva? ''

Am inceput sa fac pasi inapoi si am tacut. Poezia tot am reusit sa o scriu dar ce nu stiu eu este daca batranelul acela era un fel de criminal ce m-a crutat sau era si el pe strada alandala , asa...de Halloween. Era costumat in Nimic, in Batranel.

Iar dupa maine cand merg la facultate, vin zile frumoase cu piesa de teatru de Shakespeare si Bonfire Night in weekend si pustiul ce locuieste deasupra ce gateste supa de cartofi in stil scotian si m-a invitat sa iau masa cu el. Cred ca are o masa cu trei picioare.

Saptamana care vine este Consolidation week si nu se invata, o sa am timp din plin sa ma gandesc daca vreau sa fac documentarul despre tipografii sau teatru sau...

Astazi am gasit pe jos un lantisor de argint oribil, cel mai urat din toate pe care le-am vazut vreo data.Reprezinta un paianjen imens ce sta pe o panza. Sunt singura ca paianjenului meu nu i-ar placea de paienjenita aia sclipicioasa. El prefera floarea ce se imbata cu ceai.

Acesta este un inceput de final de toamna reusit.

Asta seara, nu trag perdelele pana tarziu.

De marti pana luni, un articol pe zi pentru NEcititorii mei

2011-11-01T09:44:00.000-07:00

De astazi, prima zi de octombrie deghizata intr-o bufnita ascultatoare care si-a scuturat penele de soare peste orasul de granit, o sa scriu un articol pe zi.Timp de o saptamana.

Pentru ca este ultima luna de toamna. Si o sa imi lipseasca. Ii aduc un omagiu.

Mai apoi, o sa plang dupa ea -

si eu si bufnita.

Un corabier stangaci sunt

2011-10-08T04:18:00.000-07:00

Sunt un corabier nepriceput,mainele mele tremurande,ca ale unui scolar ce stangaci tine pentru prima oara condeiul in mana, nu stiu a trage carma conform directiei vantului.
Si corabia mea rataceste- in deriva,ajunge pe meleaguri unde oamenii poarta carti uriase pe umeri, ca sa fie intelepti si echilibrati in viata.
Busola, si-a indreptat acele nu inspre unde Trebuie sa merg ci intr-acolo unde Doresc sa ajung.
Ma uit la ea cu compasiune, urmarindu-i deruta, in frenezia indeciziei ei de Busola cerebrala, ce parca ar avea inima si suflet in loc de mecanism metalic si zimtat. Ma trage inspre locuri pline de verdeata unde nu trebuie sa vorbesc ca sa fiu inteleaga, unde numai vantul ma stie .

Corabia mea nu are panze si nici catarg, ea are numai o carma ce se lasa mangaiata de mainile tremurande ca de scolar,este ascultatoare si ma poarta in viata numai inspre locurile unde imi doresc sa ajung...

Cartile ca oamenii

2011-07-25T16:20:00.000-07:00

Cartile sunt ca oamenii .

Ele se vor a fi mangaiate
iar eu sunt un om ca o carte.

Filele-mi prafuite tanjesc
sa fie sterse de o mana de Artist .

Cartile sunt ca Artistii.

Ei se vor a fi mangaiati
caci ei sunt ca o carte.

Filele lor prafuite tanjesc
a fi sterse de mana unei Sfinxe fara secrete.

Unbearable Desire pointed even by the light?

2011-07-01T02:41:00.000-07:00

Can you touch, smell, see, hear, taste me?

2011-07-01T02:34:00.001-07:00

From my window

2011-07-01T02:31:00.000-07:00

From my window
you can see the sea,
eating the seagulls soul.

I am nothing but a statue
when standing still,
I am witnessing the birds
spiritual death.

With every single flying soul
There is a rainbow,
showing on the sky.

Today were two of them up there-
the second one was mine.

Busola lui Robert Frost

2011-06-24T13:24:00.000-07:00

O busola trebuie sa fie mica, usoara si usor de strecurat. De strecurat intr-un buzunar plin de scame, frunze de lamaita si amprentele multor maini ce le-ai primit la adapost in buzunarul tau .
Cel mai important, busola trebuie strecurata in mana altora, ca sa ii ajutam pe cei pierduti sa isi aleaga drumul.
Pe unii o sa ii duca spre Acasa, pe altii spre Iubire, spre Avere, Cariera sau cel mai bine si mai bine, spre Idealul Lor.

Cu busola masori incotro o apuci in viata iar ea trebuie sa incapa intr-o maneca de om.
Dar o busola este pentru o viata, imi spun eu tihnit, doar nu iti cumperi una in fiecare zi si sunt pretioase pentru ca nu le gasim la alimentara.

Busola este un obiect sacru pentru unii, asa cum este si pentru mine. Si cum a fost si pentru Robert Frost .

Reinfrunzire de om

2011-06-24T13:14:00.000-07:00

-Uite , mainile mele incep sa prinda culoare! Le folosesc sa ma agat de gatul oamenilor inalti ca stalpii iar ei ma sprijina, imi sunt pilon. Am inceput sa am maini harazite sa mangaie, nu sa loveasca. Nici nu stiu daca mainile mele saruta sau mainile-mi sunt sarutate .

-Uite, obrajii mei sunt smaltuiti cu atingeri usoare, plantate cu grija ca niste rosii parjolite de soare. De asta imi ard obrajii si uite tu, Cerule, de asta rosesc atat de des cand uitandu-ma in sus, te vad pe Tine . Si tu imi sadesti lumina in ochi, lumina ce eu o arunc mai departe in ''becurile'' stalpilor inalti...

M-am colorat

2011-06-19T03:44:00.000-07:00

Obisnuiam sa merg pe poteci de padure tinandu-ma singura de mana. La o adiere de brad sau orice con cazut, imi dadeam tot singura o imbratisare.

Moment de reculegere cand glasul unei pasari pierea in luminis...

Acum cand merg prin padure imi masor pasii . Cu pasii altcuiva. Si incerc sa calc pe urmele-i ce parca niciodata nu pleaca, ci numai vin.

Moment de reculegere cand vocile noastre gandesc la fel...

In padure totul este firesc si orice se poate intampla.Seara aud bufnitele pe care le-am iubit mereu. Cu ochii lor de om, hoatele, urmaresc buhuind cum membrele lungi umane se balanseaza usor pe langa corp in timp ce falangele stau inclestate intr-o strangere de mana. Pe inserat in padure frunzele trosnesc mai frumos,ele ma roaga sa nu plec.

Obisnuiam sa merg pe poteci de padure si sa vad cu ochii-mi miopi trunchiuri,ace de brad, luminisul, busturile de lemn doborate la pamant, pene de pasari si sclipiri de apus, pe toate le vedeam in alb si negru.Dar de curand, de la o vreme, m-am colorat. Ochiul drept incepe sa vada turcoazul iar stangul...

stangul ii tine moment de reculegere dreptului de fiecare data cand irisul, bate ca o inima de prunc nou nascut-

bucurandu-se ca a mai descoperit o culoare .

Gradina

2011-06-18T11:15:00.000-07:00

Acolo pasarile zboara mai sus ca vulturii.
Acolo tu imi oferi capsuni cu mainile tale murdare de pamant.
Si obrajii mei rosesc ca si capsunile .
Cand o caprioara apare, inima mea alearga cu ele.
Cand ma intorc in gradina, ochii mei cauta in toate directile o umbra.

Si cuibul de randunici cu puii...
mirosul de paie si de pamant
si ierburile ce in ceaiu-mi aburind ajung -

un bust culcat la pamant.
Gradina .

Taste Buds-the adventure into the taste world continue...

2011-02-10T13:43:00.000-08:00

The firts day of Taste Buds Project

2011-02-08T15:38:00.000-08:00

It is very relaxing to sit on a table while looking at the people passing by and inviting those who are serving a meal near you to discuss about tastes.
For sure, most of them decide to talk about the last taste they remember- the taste of the food they just had. And being a cafe with thai specific, almost all the courses have a very spicy taste. This is why people were more ''keen'' on the ''Spicy Bud'' board than the other ones.
So I decided to ''recall'' a bitter experience and I filled in my thoughts on a little ''bitter tongue''. The bitter reminds me from my childhood, when I used to peel green nuts and then ''taste'' my bitter fingertips. Bitter for me is also the skin with tan on it.
The little tongues are supposed to be some kind of puzzle pieces and putted together to form a ''flower'' of tastes.

I really had a ''bitter-sweet'' experience. And this is only the beginning. Let's see what it's going to happen further...

I will be there- sitting on a table, watching people while passing by, shooting some photographs. I am the girl in the Shadow

'' It's not what you see that is art, art is the gap '' - Marcel Duchamp

Taste Buds Art Project

2011-02-08T04:06:00.000-08:00

Today the Taste Buds art project starts in Aberdeen Market at Pad Thai cafe. I have been working at this project together with the artists Jay Koh and Chu Yuan and after cutting and painting a lot of little paper tongues( as interaction materials ) , this is finally happening .
This involves interacting with the public while discussing about taste and what memories they evoke to people.
I will be there taking photograps which hopefully are going to end in a final exhibition about how was the project going.
Why call something a bitter-sweet experience?
Does taste rest only on our tongues?
SWEET, SOUR, BITTER, SALTY, PUNGENT...What does each taste evoke to you?

when my inspiration kills me...I paint.

2011-02-07T15:24:00.000-08:00

Facts

2011-01-08T21:17:00.000-08:00

Cred.
cu tarie.
ca libelulele au puteri magice
ca prajiturile mici sunt mai bune ca cele mari
ca oja neagra are carbune in ea
ca portocalele aduc fericirea
ca un trup iti tine cel mai bine de cald
ca broastele testoase stiu mai multe decat ne imaginam noi
ca o sa devin media artist
ca o sa am multe papusi de portelan
ca intr-o zi o sa castig o licitatie pentru un obiect foarte vechi
ca cele mai bune bomboane dintr-o cutie intreaga sunt acelea invelite in staniol
ca mai exista ceva dupa moarte
ca rasul iti da mai multe zile de trait
ca in 2011-2012 o sa vizitez cel putin doua tari
cred cu tarie ca niciodata nu o sa ma pot taia si sa imi curga sange fara sa imi vina sa lesin.

Mi-am pus pastarnac in par mai...

2010-12-30T09:16:00.000-08:00

(...)sa fiu frumoasa si norocoasa, sa zica lumea cate-o vre'...
ca uite in sfarsit o fata cu stil,care paseste in noul an voiniceste.

Vine un nou an si eu nu mai vreau sa fac invechita lista cu dorinte si nici cu lucruri ce doresc sa le obtin.Vreau sa ma las purtata de gura lumii,sa urmez superstitii stravechi,sa fierb o radacina de hortensie si impreuna cu o pana din coada randunicii sa fac o licoare magica.Sa beau din ea si sa imi mearga bine tot anul.Ca sa fie gustoasa, as adauga si un strop de lamaita si as rade o tableta de ciocolata belgiana.Si as fi cea mai cea.
Vreau sa imi deschid un magazin de Licori-pentru-un-an-Bun.Sa amestec coaja de copac batran cu miez de pui de portocala si sa fie bun in ameliorarea singuratatii.Sa scap oamenii de frustrarea ca nu se tin de promisiune si isi spulbera singuri visele amanand lista cu dorinte intocmita pentru noul an.O singura gura din potiune si croaziera aceea planificata sa nu se amane,sa iti rezervi bilet la opera si o calatorie cu Transsiberianul.
Vine un nou an si pentru asta mi-am prins pastarnac in par mai. Astfel mirosul lui puternic o sa atraga atentia asupra mea.O sa fiu apreciata si remarcata,o sa apara Muc si Corabioara care o sa ma plimbe in cel putin doua tari, o sa am lentila fermecata la aparatul foto si o sa apara si Solomonarul .Acesta o sa ploua deasupra mea numai cu impliniri .O sa vrea sa ma solomoneasca si pe mine dar eu o sa le spun ca vreau sa port palarioara chic pe cap ci nu caita.
2011 o sa fie un an al mirosurilor. In care o sa tot combin la potiuni magice in functie de nevoi.O nota buna la un examen? Frunza de maslin si trei firimituri de turta dulce cu ghimibir.Noroc in dragoste? Anason si sofran maruntit cu o lingurita de argint!
Mi-am pus pastarnac in par mai...

(...)sa fiu frumoasa si norocoasa, sa zica lumea cate-o vre'...
eu tot cred in farmece...!

For my Lover, Muc

2010-12-30T04:32:00.000-08:00

This one is deep from my heart!
When I'm going to find Muc, o sa tatuez Love pe toti peretii,pe toate prizele,pe mancarea din frigider,pe perna si radiera.Pe buricele degetelor. LOVE in my underwear.LOVE on his parfume. LOVE everywhere.Even in the oven...or on the plug.

Bluish mood

2010-12-29T14:33:00.000-08:00

This Christmas!

2010-12-29T14:27:00.000-08:00

I smell like Cinderella!

2010-12-25T17:01:00.000-08:00

That's all I can say !

Cartofi ''rumeniti''

2010-12-18T06:38:00.000-08:00

A la Aberdeen recipe for well baked potatoes:)

Re-elucidare

2010-12-14T02:58:00.000-08:00

Misterul a fost elucidat! De ce nu s-ar practica si ''tehnica'' reelucidarii? Asta s-ar putea aplica in cazul celor cu amnezie, a uitucilor sau atunci cand te trezesti dupa o noapte de betie.
Oamenii uita multe lucruri si o singura incercare de e scoate din ceata anumite detalii nu este de foarte multe ori de ajuns.Eu am nevoie sa mi se repete neincetat, oamenii cu mine trebuie sa aiba o rabdare de fier(forjat) si o gura care a facut destul aerobic la ''viata ei''.
De cate ori nu s-a intamplat sa pleci sa iei un lucru si sa uiti pentru ce anume ai plecat, incotro te duceai si mai ales:sa faci ce? Este atat de frustrant!
Ne-ar trebui un omulet mic care sa ne stea in gulerul camasii sau daca nu avem guler intr-una din nari sau in ureche, sa ne sopteasca de fiecare data cand uitam ceva ce avem de facut. Ar fi sufleorul elucidarii noastre!
El nu s-ar plictisi sa ne tot aminteasca: ia paharul, inchide usa, linge cutitul de gem, sterilizeaza biberonul, uda planta, da branza pe razatoare, nu, nu baga ceasul in frigider ci laptele! Nu o singura data mi s-a intamplat sa bag la ''congelat'' din motive neelucidate diverse obiecte care nu necesitau un astfel de tratament.De la inele la cosmetice, toate au sfarsit in polul zapezii. Asa se face ca daca nu imi gasesc esarfa sau cursul de la o anume materie, il caut in frigider!
Vreau si eu sa ma re-elucideze cineva.Sa imi aduca aminte in fiecare zi cu toate ca eu stiu mult prea bine sau stiam dar am uitat de ce este frumoasa viata,de ce geamul face iarna flori de gheata, de ce dulceata mea preferata prinde mucegai.Daca as avea eu un mic omulet sufleor l-as plati in fructe confiate si bureti proaspeti de padure.Ma gandesc insa ca nu ar fi o idee prea buna sa stea culcusit in nasul nostru- va dati seama de cate ori l-am ''stranuta'' afara?
Daca as stii ca omuletul acesta minuscul cu cipici in picioare, care vorbeste toate limbile pamantului si cu o memorie mai mare ca acea a elefantului african ar exista, pe buna dreptate ca mi-as atasa un guler la toate hainele din sifonier.
Numai asa, sa va dau peste nas ca nu as mai uita nimic si as fi tot timpul re-elucidata .

DEpiXelaTion

2010-12-12T11:44:00.000-08:00

De la o vreme lumea se invarte in jurul meu ca un sir de margele menite sa formeze un lasou. Tinta este destinul care alearga buimac si sub influenta siropului de tuse luat in doza mult prea mare.Cred ca destinul ne joaca uneori feste, se mai imbolnaveste si el,face ''colacita'', sufera de extenuarea aducerii de fericire iar alteori nu mai poate suporta suferinta ce o provoaca.Cum sa nu incepi sa o iei razna facand exces de Tusin?
Destinul este insa prietenul meu de data asta.O sa rup sirul margelelor, Destinul nu mi-a gresit cu nimic pana acum,nu vreau sa ia o tranta si sa dea cu capul de asfalt.Destinul e chic si se imbraca cu haine fake din colectia Armami sau Dolce Darabana.

Definitia margelelor: margelele sunt o insiruire de pitici mici si blanosi care se tin de manutele lor scurte cu degete imbarligate strans de mana.Ei mesteca mentol si creme brulee iar la intervale de 5 secunde scuipa bile mici divers colorate.Multi pitici cu respiratie mentola stau agatati in jurul gatului meu.

In fiecare zi, doua margele scruteaza infinitul. Ce te-ai face fara ochi?

Am citit Candva intr-o carte mica cu copertile groase si copertate ca focile de la Polul Nord il ajuta pe batranul acela burtos dar tare simpatic sa confectioneze margele. Copiii unsurosi se bucura cand le primesc, uneori se spanzaura cu ele de gat.Parintii ii gasesc insa la timp iar Craciunul este salvat!

Ingerii plang margele! Oamenii cred ca ingerii plang cristale.Ingerii nu sunt materialisti.

Pielea mea este depixelata.Arata ca si cum am lustruit-o cu o perie cu zimti scurti .Sau nu, ca si cum o mana invizibila platita in margele a lustruit-o pentru mine. Milimetru cu milimetru... Radiez de fericire! Bunica imi spunea ca nu am voie sa ma ''motez'' , ca nu imi sta bine boita!
Dar lasa, acum imi permit.Am 20 de ani !

Iar margelele...margelele ...

Atentat la imaginatie

2010-12-08T13:17:00.000-08:00

Imaginati-va ca...

vedeti o plaja goala, cu poalele imbratisate de brate puternice stancoase.Cerul deasupra nu are nicio urma de nor iar in departare, niciun vapor nu spanzura zarea.
Nisipul este fin, atat de fin incat ai impresia ca pus intr-o clepsidra- numarat sa se scurga intr-un minut, acesta s-ar ''evapora'' intr-o secunda.
Pe plaja este o barca, sau mai bine spus o jumatate din ceea ce a fost candva o barca. O coaja de nuca cu marimea multiplicata de mii de ori, prinsa de un pilon cu o sfoara de care atarna alge. La capatul de unde a fost franta, aschiile de lemn arata ca si cum un gigant infometat ar fi muscat din ea, potolindu-si dorul pentru Tara Gigantilor.In barca dintr-o parte in alta trece o bara de lemn, servind drept loc de odihna vaslitorului obosit.
O singura vasla se propteste de coaja imensa de nuca, afundata fiind pe jumatate in nisipul udat de valuri. La fiecare inundare a tarmului nisipul de misca, formand o gaura in el.Atunci parca si el infometat, infuleca putin cate putin din vasla, potolindu-si dorul naprasnic pentru Tara Nisipurilor...

Dintr-o data apare pe plaja alergand in picioarele goale un baietel nu mai mare de zece ani.Are capul descoperit iar buclele blonde ii salta in vant.Copilul se apropie de barca si ridica piciorul stang alb si pistruiat in incercarea de a urca la ''bord''. Se aseaza pe banca si incepe sa isi inchipuie ca se afla intr-o coaja de nuca imensa, prinde cu mainile sale mici cu incheieturi firave singura vasla si zadarnic incearca sa urneasca nuca sa calatoare...

Imaginati-va ca...

voi sunteti acel baietel. Ca va credeti un cuceritor in drumul sau spre a descoperi o noua specie de pasare sau mamifer, traiti fericirea descoperirii unei barci prapadite roase de vant si mare, dar pe care voi o vedeti ca fiind cea mai minunata ambarcatiune posibila.In ochii vostri la bordul ei se afla un intreg personal marinaresc,ba chiar bucatari si muzicanti! Aveti binoclu facut din doi pumni mici stransi si cand ii duceti la ochi vedeti in departare alte vapoare ce va asteapta sa va luati la intrecere.Faceti busola din pachetul de guma din buzunar, dati un nume barcii si o faceti ...Barca Voastra !

Ce nume ii dati?

Si imaginati-va ca ridicat in picioare si cu buclele in vant, la frageda varsta a copilariei, plecati cu Barca Voastra in larg. Mergeti sa cuceriti lumea,sa va luati la intrecere cu albatrosii, sa descoperiti Frosilimus Antimadore sau Urbicamus Mamiferus Spontinus. Plecati sa va stapiniti dorul de...

dorul de a fi liberi sa va imaginati orice, de a nu trasa limite si de a vedea intr-o luntre amarata un vapor mai ceva ca Beagle ce l-a purtat in expeditii pe Charles Darwin, mai ceva ca Lusitania sau Mayflower !
Dorul de a face pumnii ghioc si a vedea prin ei departeee,mult dincolo de marginita zare.
Si pentru prima data, o pastila de guma indica nordul.

Atentat la imaginatie.

Fara titlu-...

2010-12-07T16:41:00.000-08:00

Perdelele grele erau trase iar in interior lumina era difuza,venind de la o lampa inalta de camera.Piciorul sursei de lumina reprezenta un clown calare pe un elefant.Panza lampii era brodata cu elefanti iar urmele acestora se reflectau pe toti peretii, parand mamuti deformati,cu coltii in tavan si picioarele rasfrante pe toate cele patru suprafete plane.
Cand intrai dinspre usa, primul lucru ce iti sarea in vedere era patul.Un pat impozant din lemn masiv statea exact in mijlocul camerei.In spatele lui erau trei usi,una langa alta.Daca le deschideai, acestea duceau spre Nicaieri.
Pe jos nu era niciun covor iar scandura scartaia la fiecare pas,aschiile parchetului neslefuit intepandu-te in talpi daca umblai descult.Langa pat se afla o mica noptiera iar pe ea, doisprezece carti.Toate cu exceptia uneia aveau copertile negre.Una singura era alba.Pe cotorul ei scria "Negru pe alb".
Nu stiai daca sa te simti in largul tau sau nu in aceasta camera,nu stiai daca ar fi trebuit sa te asezi pe podea sau pe pat,sa te lasi tentat si sa incerci sa deschizi una din Usi sau nu...
Cand usa de la intrare s-a deschis, Darida tocmai ce iesea din sifonier, deschizand usa putin cate putin.
Pe usa camerei intra in acel moment un barbat de vreo 30 si ceva de ani, imbracat in pantalni de casa ce atarnau neglijent,patati de vopsea pe ambii genunchi.Pe stanagul era o pata mare rotunda de verde crud iar genunchiul drept era mandrul posesor al unei pete ce semana cu o salamandra mov.Maieul alb de pe el mult prea scurt-probabil intrat la apa, era sfasiat ca si cum purtatorul sau s-ar fi luptat cu un balaur cu noua capete si a reusit sa ii reteze trei din ele. Fata nu ii parea a fi imbatranita, cu toate ca ridurile isi faceau aparitia pe chipul sau ca niste stoluri de pasari calatoare.Pareau a fi gata-gata sa o ia din loc. Pielea barbatului era maslinie, ochii erau migdalati, negri la fel ca parul destul de lung ce statea ravasit rebel pe spate.Era nebarbierit si cu cearcane ce nu faceau decat sa ii puna si mai mult in valoare murele oculare.Cand buzele acelea doua-cea de sus fiind precum forma cozii randunicii, s-au deschis ca sa vorbeasca,din dulap s-a auzit un zgomot iar apoi o injuratura infundata de ''auci!''.
-Darida, de cate ori ti-am spus sa nu te mai bagi in sifonier. Starile depresive nu se trateaza cu jucatul de-a v-ati ascunselea printre camasi si costumul meu cel bun.Iesi te rog frumos afara, o sa iti fac un ceai de anason si o sa te bagi in pat.O sa iti citesc dintr-o carte si o sa te mangai cum iti place tie.
Niciun raspuns.
-Darida,tipa barbatul de data aceasta , nu te mai comporta ca o copila,este de ajuns ca sunt si eu unul !Nu putem fi doi...
Ultimul gand a fost spus cumva meditativ,cu vocea scazand de la o tonalitate inalta pana la una foarte joasa, ca un gand ce trebuia tinut pentru sine,ca un pian neacordat care a clacat facand un zgomot nepotrivit.
Atunci usa sifonierului s-a deschis incetisor iar cand impricinata a dat sa iasa afara, impreuna cu ea au iesit si o gramada de umerase, vinovate de zgomotul produs anterior, zgomot ce la randul sau a scos din gatul fetei strigatul de durere.Dintre camasi,tricouri si o pereche de manusi de mohair galbene, a iesit un picior cu o gamba frumos sculptata, ca o cascada ce cade de la inaltime.Din inaltimea piciorului lung, se continua un trup slab, ca apoi sa iasa la iveala doi ochi mari si mirati, patrunsi de tipatul neasteptat al celui care isi pierduse rabdarea.
-Luc, nu poti intelege...zise cu o voce suava pregatita parca sa verse lacrimi pretioase capul ce aproape iesise cu totul acum din sifonier. Daca o sa incerc sa iti explic nu o sa intelegi din nou...Stii bine ca am mai incercat, ma crezi nebuna, ma imbii cu ceai de anason si imi citesti din "Negru pe alb" pana adorm.Nu mai putem continua asa,trebuie sa ma ajuti.Cand o sa intelegi?
-Pune-ma la incercare! Hai, curaj, spuse cel ce statea acum cu mainile incrucisate la piept, cu o privire ce parca spunea: sa o vad si pe asta!
Atunci Darida iesi cu totul si dezvalui un chip de copila,chip ce stralucea ca o luna plina in lumina slaba a incaperii.Avea parul bogat, lung si saten,lins pe langa forma ovaloida a fetei.Parea fragila si puternica in acelasi timp. Era complet dezbracata dar isi proteja cu mainile sanii inca neimpliniti, formand astfel cu palmele doua cupe ce se uneau in varful degetului inelar.
-Stateam in pat, eram pregatita sa adorm cand de-o data elefantii de pe perete au inceput sa se apropie de mine,incepu ea sa explice patrunsa de situatia traita. Te asteptam pe tine sa vii in pat dar mi-ai spus ca inca ai treaba in camera obscura.M-am gandit sa nu te deranjez, asa ca mi-am pus o poveste la pick-up si am incercat sa ma relaxez. Ei continuau insa sa se apropie...Elefantii. Vreau sa schimbam veioza asta nenorocita, tipa atunci si ea pentru intaia data, la fel de neasteptat cum facuse Luc cu putin timp in urma.
-Ti-am spus ca iei totul mult prea in serios, ti-am spus sa nu mai mananci atatea bomboane din alea dubioase primite de la sora-ta cu nu stiu ce uleiuri aromatice indiene.
-Vrei sa dai vina pe niste bomboane?
-Nu, vreau sa taci odata, sa pui ceva pe tine si sa vii in pat.
Barbatul a inaintat spre ea si a luat-o ocrotitor in brate,acoperindu-i trupul cu un cearceaf cazut si el pe podea odata cu iesirea fetei din sifonier. Darida arata acum ca un inger nebun cazut din rai , gandi el.
O aseza in pat, purtand trupul acela firav dar puternic pe bratele sale ce se luptau cu dragoni. Infasurata in cearceaful alb care nu se deosebea de lenjeria alba a patului, Darida a adormit cat ai sopti silabisit "inger''.Luc s-a asezat si el mai apoi langa ea, impletindu-i parul in multe cozi, caci nu se putea lasa furat de somn.Se gandea la mamutii aceia...
Daca Darida avea dreptate ? A doua zi urma sa ii faca pe plac si sa duca lampa in debara, sau poate chiar in camera obscura. Pe el nu in deranja cu siguranta cat timp developa fotografii sa il acompanieze un vechi chilipir cumparat dintr-un targ de vechituri. De vechituri...Aceste doua cuvinte ii mai rasunara in minte pret de cateva clipe, disparand apoi ca ridurile furate de pasarile calatoare.
Inchise apoi ochii, o cauta pe nebuna lui sotie in pat si cand o gasi, o cuprinse cu bratele sale puternice, tragando aproape, mai aproape.Nu stia daca o iubea, dar era cu siguranta fiinta de pe pamantul acesta pentru care ar fi facut orice.
Se ridica din pat sa stinga veioza ce inca mai arunca proiectiile ce erau pricina halucinatiilor Daridei, cand a vazut alaturi de cele doisprazece carti cutia cu bomboane cu arome indiene. Cat de rele puteau fi acestea...?Intinse mana spre ele si apuca una. Avea forma de melc si era invelita intr-un staniol transparent. Inlatura ambalajul ce il lasa sa cada pe podea si savura gustul intens. Avea gust puternic de nuca de cocos.Brusc, i se paru ca aude ceva.Intoarse spatele si...atunci a crezut ca vederea ii joaca feste. In spatele tabliei patului lor, se aflau acum patru usi, nu trei ca inainte! Pana sa apuce a se gandi la faptul ca acum trebuia pe buna dreptate sa ii interzica sotiei sale sa mai manance bomboane, sau ca trebuia sa le incerce si el mai din vreme, cineva batu la cea de a patra usa...

Am vrut sa vad cum as scrie si ce as scrie la ora 00:30 noaptea cu o stare de spirit ...nu stiu, voi sa ghiciti.
Si asa as scrie.
Imi place la nebunie ca am decizia totala asupra detaliilor, asupra a ceea ce dau viata prin cuvinte.Eu am ales ca manusa sa fie galbena pentru ca mi-o si imaginam in acel moment,am facut sa cada un ambalaj de bomboana transparent dar putea fi la fel de bine violet.Puterea cuvantului! Nu am niciun titlu. Am facut asta ca sa ma relaxez...
Ca sa pot merge acum sa dorm linistita.
Thank's to God ca nu am veioze cu mamuti prin preajma!

Sentimente pe gratis

2010-12-06T16:08:00.000-08:00

Sunt fericita atunci cand oamenii din jurul meu se comporta hilar, dubios si copilaresc. Imi place sa ii analizez si sa vad in ei acei copii carora inca le este frica de bau-bau, care alearga desculti pe ulite vara si au zahar caramelizat in coltul gurii. Aproape in fiecare zi in oamenii ce i-am cunoscut in ultima vreme am vazut un copil nebun care refuza sa creasca.Desigur, ei nu ar vrea sa afle ca gandesc asta.Poate o sa nege, dar pe mine nimeni nu ma poate impiedica sa gandesc ce vreau.Stiu insa si cativa oameni care nu o sa aiba nimic impotriva...
Sunt fericita din nou si asta in mare parte tot datorita oamenilor din jurul meu.
Sunt acea persoana care se poate ''ferici'' la vazul unui fluture, a unei prajituri glazurate, un schimb de priviri fugare in autobuz ce au smuls un zambet. Dar oamenii...sunt aceia care scot din tine la suprafata dorul nebun de a alerga pe ulite, de a simti gustul dulce in coltul gurii, de a te murdari ca un copil ce sare in balti si aduna melci dupa ploaie.
A fost Mos Nicoale si mi-am spus ca anul acesta chiar departe fiind de casa, nu am cum sa nu imi pun cizmele frumos lustruite la usa. Si bineinteles ca Mosul a venit negresit iar asta datorita nebuniei prietenei mele si a mea de a ne face cadouri reciproc. Ce poate fi mai frumos intr-o dimineata in care te trezesti dupa 3 ore de somn sa mergi in graba la facultate, decat sa gasesti un sirag de margele de perle albe in sosonii tai osteniti ? Multumesc Santa, multumesc tuturor celor care ma fac sa zambesc fara sa ceara nimic in schimb, tuturor celor care imi ofera sentimente frumoase neconditionat- pe gratis.

Ce se asteapta ca le pot da inapoi?

M-a intrebat de curand un prieten de ce scriu pe blog.De ce fac public ce gandesc.M-a incurcat intrebarea lui-a fost pentru prima data cand mi se adresa o asa ''indrazneala''. As vrea sa ii raspund acum ca scriu pentru ca vreau si eu sa ofer ceva. Pe gratis.Pentru ca si eu primesc de la altii.Si toti avem nevoie chiar daca nu recunoastem de zambete dulci in coltul gurii.
Pestisor ma face uneori sa imi ling prea des buzele pentru a gusta dulceata zambetelor, Santa a fost un motiv de zambet intr-o zi grea cu primul coursework submis.
Necunoscutii intalniti in autobuz ma fac sa dansez prin casa, persoanele care se uita fugar dincolo de filele unei carti la fel. Iau ceva de la toti cei pe care ii analizez.O iau razna cand vad ca mi se acorda atentie.Da, imi place sa fiu rasfatata. Acum altcineva m-ar putea intreba din nou: ''de ce ai facut public faptul ca esti o rasfatata, ce ai vrea sa demonstrezi cu asta?''
Raspuns: nimic, pur si simplu ma astept ca sa ii ramana cuiva involuntar in minte.Sa isi aduca la fel de spontan aminte candva si sa ma faca sa ma fericesc. Si atunci, altadata , o sa ofer si eu ceva in schimb.

Acesta este un lant al sentimentelor pe gratis.

Oare de cate ori am dat si noi ceva la schimb fara sa stim?

Vitamine pentru suflet

2010-11-28T04:44:00.000-08:00

Copacii au o coroana de parca ar fi creiere.Ramurile sunt nervurii care s-au ancorat adanc in pamant,sug seva milenara.Se hranesc cu petrol, apa termala, minerale, carbuni, roci, paie, sare, rame si reziduuri .Din cand in cand, cate o cartita oarba le gadila orgoliul. Iar atunci vantul incepe sa bata iar ei se clatina falnici si mandri.Sa existe un complot intre cartite si vant?
Nu stiu cum de nu ingheata albatrosii astia.Zapada ninge in continuu iar ei se incapataneaza sa zboare, atingand din cand in cand marea cu aripile ca si cum ar vrea sa o mangaie pe crestetul carunt.A fost pentru prima data cand am vazut marea iarna,avand valurile tivite de nea.La doua noaptea albatrosii nu dormeau, ci zburau in continuare neosteniti.Era ca si cum ma asteptam ca din secunda in secunda sa le inghete aripile si sa ramana nemiscati in zbor,impietriti, picturi ''cerestre'' pe fasia intunecata ce duce spre infinit.
Am mers pe nisipul nins pana aproape de mare si am alergat repede de mai multe ori ca valurile sa nu ma prinda de picioare.Departe,aglomerari de luminite galbene si rosii.Vapoarele stateau de straja in larg, tragandu-si si ele seva lor milenara.Erau cel mai probabil platforme petroliere,doar este Marea Nordului. Lor cine le mai gadila prova?Ce peste balon sau stilou sau alga verde,rosie,albastra are complot cu vantul?
Ce singure trebuie sa fie platformele petroliere...
De fiecare data cand se apropie ziua mea de nastere sunt fastacita si confuza.Eu nu stiu cum sa ma comport de ziua mea.Ce trebuie sa fac?Ce raspuns se da la "La multi ani!''? Multumesc? Multumesc ca ai observat ca am imbatranit...
Mai sunt doua de zile pana la varsta cea Rotunda-prima de pana acum. Mi-am spus ca primul lucru ce o sa il fac in dimineata aia o sa fie sa stau numai eu cu mine.O sa merg intr-una din cafenelele acelea sofisticate,o sa comand o cana mare de capucino si multe prajiturele.O sa simt ca toate privirile aruncate asupra mea stiu ca am ceva de sarbatorit.
O sa ma simt speciala ca imi permit sau dau numarul acela de lire rostite amabil de o domnisoara zambareata.Si ea a imbatranit...
Pana atunci, o sa iau vitamine pentru suflet.
Intre o pauza de report si courseworkuri o sa dau o funga pana la mare.
O sa privesc copacii.
O sa ma iau la intrecere cu albatrosii...

Masuri

2010-11-27T06:05:00.000-08:00

Toate fetele vor o talie de viespe, nu de gainusa de Mai.

Responsabilitati

2010-11-27T05:16:00.000-08:00

Beau ceai de eucalipt,mananc portocale si fac foarte des baie. Cand am ceva de facut si nu imi face placere sa fac acel lucru, incerc sa aman cu cat mai mult posibil Momentul. Iar pentru asta cel mai des ma trezesc ca mananc in prostie. Cladesc in jurul meu un zid din ciocolata,cereale,cipsuri,popcorn si bomboane.Sunt ca un fel de Rapunzel care in loc sa vrea sa evadeze din turnul ei, se baricadeaza acolo de bunavoie.Slava domnului insa ca nu am si parul ca o funie...
Pe masura ce simt ca artileria ma ameninta, cladesc la loc zidul stricat facand cativa pasi pana la bucatarie.Rapunzel avea oare si ea astfel de accese?
Acum am de facut un report si nu pot intelege de ce nu am pornire-ideea este una chiar foarte frumoasa,care necesita creativitate si inspiratie.Ar trebui sa imi imaginez ca am o mica companie de publicitate si lansez pe piata o revista ce trebuie sa fie un produs unic si fara prea multa concurenta.Sa analizez piata sa vad posibilii competitori si sa descriu revista.
De ce atunci fac atat de des baie?Ca sa scap de responsabilitati am nevoie de scuze.Si cum cosul de gunoi nu se umple de la sine ca sa il duc la gaura mancatoare de rebuturi( recunosc ca as fi in stare sa rup dintr-un caiet mare file pe care sa scriu idiotenii, sa constat asta si sa ''consider'' ca trebuie sa le arunc urgent si iremediabil), fac baie des. Si atunci este genul acela de baie luuunga,in care stai sa folosesti pe rand fiecare din tuburile frumos mirositoare.
Macar am ideea - o sa fie o revista pentru fiecare sezon, ca un fel de ''indrumar'' pentru acea perioada a anului cu tot ce poti face in fiecare anotimp.Bineinteles, acum o sa fie vorba de o Winter Edition.
Cred ca incet-incet inamicul o sa bata in retragere iar zidul meu fortificat o sa se darame de la sine, salvandu-ma astfel de niste inamici.Intotdeauna sunt unii care o sa iti ramana in continuare dusmani, iar in cazul meu acestia sunt ''caloriile'' razboinice.
Presimt ca o sa imi gasesc o alta activitate zilele astea cat lucrez la report- o sa stau si o sa scriu pe blog.Astfel o sa am o activitate placuta,care necesita o scuza,care nu ingrasa si care nu ma uda. Oare Rapunzel era o grasa cat un un butoi si uda ca o muratura nestoarsa?Nu stiu ce bad habits avea aceasta in incercarea sa disperata de eliberare,dar o compatimesc pe Rapunzel. Deee...daca atunci nu exista tehnologia!

Gigant pe creier

2010-11-26T14:50:00.000-08:00

Majoritatea oamenilor au un pitic pe creier sau mai multi, in functie de gravitatea situatiei. Eu am un gigant.Am vrut sa am un rinocer pe care l-as fi alintat chiar,spunandu-i simplu Rino. Dar m-am razgandit rapid. Ma gandesc la contrastul intre pitic si urias. Asadar ''piticul'' meu este gigant.Sau nu,mai bine spus GIGANT.Sau nu,mai bine scris GIGANT, ca nu ma puteti auzi chiar daca pronunt.
Acest gigant imi spune mie ca s-a plictisit sa intre in bucatarie si sa fie frig,s-a plictisit ca posesoarea lui sa fie singura care apasa butonul de la calorifer care magic scuipa caldura.Caminele primitoare si calduroase sunt incazlite de precipitatiile salivoase ale unui calorifer? Poate colegele de flat se auto pedepsesc, supunandu-se la frig,nu? M-am plictisit sa vad pe masa ananasul acela mare si burtos caruia ii atarna din ureche un pierce la moda pe care scrie: ''1 £''. Daca il mai vad acolo si in urmatoarele doua zile, il injunghii cu cutitul si aduc altul in loc!De mult doream sa fac ceva de genul asta-ma trimite cu gandul la filmul acela pe care il stim cu totii, in care ginerele vopseste o pisica oarecare pentru a il face pe socrul sau sa creada ca aceea este pisica ''originala''.
Gigantul meu isi pierde deasemenea rabdarea atunci cand trebuie sa stea sa curete de scame dryerul inainte sa bag haine la uscat.De unde atatea scame pe lumea asta?De parca toate tampeniile pe care oamenii le scot pe gura ar fi scame,atunci as intelege...
De ce nu are nimeni bunavointa sa puna bani in nefericitul ala de castron turcoaz ce l-am pus pe masa in bucatarie alaturi de mesajul: ''Please give 1.50 £, our mailbox key it's lost and in order to receive another one we are going to be charged!''. Eu de ce as plati 4 £ pentru manerul rup la cuptor de tipa care s-a auto caracterizat ''sunt o vaca lenesa si nespalata''? Pai tocmai de aceea nu platesc, gigantul meu este enervat si iritat. Dar stiu exact antitodul pentru asta... Am presimtirea ca un ananas burtos o sa fie injunghiat! Iar maine o sa scot plicurile primite in casuta postala cu o rigla. Iar voi toti,incetati din a vorbi baliverne- hainele mele sunt pline de scame dupa ce le scot din dryer. Solved.
Rezultatul?
I have a happy GIANT on my brian!

Nemarginire

2010-11-02T04:18:00.000-07:00

Mainile ii inghetasera iar esarfa vaporoasa de la gat era deja nefolositoare-varful nasului rosu incerca cu inversunare sa gaseasca un adapost,numai ochii ramanand afara.A lasat autobuzul numarul 2 sa treaca pe langa ea ca si cum acesta nu era acela ce urma sa o duca la facultate.A oprit cu acelasi scartait de roti iar oamenii au incep pe rand sa urce,scapand de frigul ce iti patrundea adanc in oase si minte.Ea s-a retras intr-o parte si astfel nimeni nu a mai invitat-o politicos ca altadata cand se aseza la rand: ''After you,miss!''
Si-a asezat pe banca de asteptare din statie cafeaua ce o lua cu ea in fiecare dimineata in cana ei calatoare izolata termic,s-a uitat in departare,apoi in jurul ei,ca mai apoi gandurile sa ii fuga mult mai departe decat privirea ce a aruncat-o prima data si a intalnit un obstacol-masinile,cladirile,alti oameni...Ecranul cu afisaj electric rosu nu indica nici un autobuz la ''orizont'' ci numai vesnicul mesaj format din patrate pixelate cu litere aranjate parca la aceeasi distanta: Aberdeen is our city-keep it clean and beautiful!
In timp ce mainile prindeau culoare incalzindu-se pe cana de cafea, a aparut si autobuzul. Odata ce a pasit in acesta povestea s-a repetat : cu o privire cuprinse intreg spatiul scrutand ''orizontul''|-limitat-|si privirea-i parca de soim care in loc sa fie gata de atac si sa se arunce asupra prazii, a tintit un loc liber pe scaun langa geam.
Tipul din spate a tras intr-o parte geanta ce ocupa locul de langa el,parca invitand-o sa ia loc.Dar nu,ea avea nevoie sa fie singura,sa se desfasoare.Cafeaua se terminase, asa ca a scos cu un gest firesc din geanta una din plasele acelea ce ti le dau gratis de la Morrisons cand faci cumparaturi si a impachetat cana de cafea lipicioasa ce ameninta sa pateze interiorul gentii.Si-a asezat cartea pe genunchi,a luat o muscatura dintr-un mar cu gust otravitor si a inceput sa dea pagina dupa pagina,cufundandu-se in lectura - parca,parca acum orizontul incepea sa fie nemarginit-\\\\\\\\\\\\//////////////...-.
Cand in sfarsit autobuzul a oprit in fata facultatii,ea nici nu observase.Intarziase deja zece minute, asa ca a varat intre filele cartii ''Cer sub Lupa'' scrisa de prietena ei mult prea complexa(care si ea acum era probabil in cautarea nemarginirii), semnul de carte oferit de un alt vechi si complex prieten-care fara dar si poate era si el in cautarea nemarginirii, ce infatisa in nuante aramii o minunata toamna Oxford-iana...Autumn from South Park,asa cum scria pe spate, insa ea s-a gandit rapid ca aceea este toamna ei.
Mai apoi,a realizat ca aceasta este una din diminetile ei bune,ca atunci cand te trezesti in ambianta binecunoscutul cliseu:soare pe fereastra,ciripit de pasarele,miros de cafea intrand pe sub usa?
Ora de Visual Culture era amanata, deoarece au facut cu o saptamana in urma o alta activitate ce i-a scutit de acest tutorial matinal-o expozitie ciudata la centrul de arta si cultura vizuala pe tema democratiei, unde nu au vazut nimic altceva decat multe proiectii pe zidurile reci si alte multe casti atarnand din tavan ce te invitau sa asculti niste cuvinte vorbite parca intr-o limba straina.Si mai bine- si asa venise cu tema nefacuta...
Acum avea in fata o intreaga zi la dispozitia ei ce urma a se prelungi cu ziua de dupa in care era mereu libera.

Si cand te gandesti ca perdelele erau trase de dimineata si nicio raza de soare nu ii gadilase genele adormite,pasarelele erau de mult inghetate ca sa mai poata canta iar singurul lucru care intrase pe sub usa ei in acea dimineata a fost zgomotul-la propriu, muzicii rock ce venea din apartamentul vecin.

Am ajuns sa o traiesc si pe asta

2010-10-29T16:00:00.000-07:00

Nu stiu de ce,dar eu pe langa faptul ca in cele mai multe cazuri atunci cand incep sa scriu nu stiu sigur ce o sa spun si mai ales cum o sa termin ce am inceput,nu stiu nici ce titlu o sa aiba articolul meu-asta in niciunul din cazuri,nici atunci cand stiu de la bun inceput ce o sa scriu. ''Am ajuns sa o traiesc si pe asta'' a fost o chestie random care mi-a venit in minte,ca sa nu mai mentionez faptul ca acum sunt intr-una din acele situatii critice in care habar nu am ce vreau sa spun.Cat de jalnic...Nu,nu referitor la nehotararile mele.Cat de jalnic esta ca am ajuns sa nu mai pot asocia niciun gust cu Romania. Am vazut pe la scotieni tot felul de minunatii culinare,de la alimente la care ma uit inca mult si bine fara sa stiu ce sunt pana la cele mai banale insa in cele mai strange combinatii.Astazi am mancat pentru prima oara marshmallows!Colegele de clasa,native fiind din Scotia erau socate de una ca asta-probabil toata copilaria lor au fost dopate cu aceste bezele moi,poate era ca halvita la noi sau ca turta dulce Bobita,cine stie...Da,am mancat si mi-au placut!Erau in cladirea facultatii cateva standuri cu prajituri foarte aratoase puse la vanzare de niste tipe-strangeau bani prin ''bakery raising funds'' pentru Erasmus ,asa scria.Se practica foarte mult treaba asta-faci prajituri si le vinzi apoi la un pret rezonabil incercand astfel sa strangi bani pentru diverse cauze.Cand am vazut Erasmus am ramas surprinsa deoarece aici foarte putini studenti au auzit de aceasta bursa despre care la noi stie toata lumea.Coordonatoarea pe exchange Erasmus a spus ca da,intr-adevar,scotienii nu isi doresc sa plece deoarece le este frica!Ca ei nu stiu alta limba inafara de engleza si se tem de nou in general.Oricum,trecand peste asta...Ziceam ca tipele strangeau bani pentru Erasmus si m-am dus la standul lor sa intreb pentru ce anume mai exact.Am fost a doua oara surprinsa atunci cand au spus senine:''well,we really need money to go with Erasmus and we are trying now to pay our airplaine tickets selling cookies...''.Ok...deja procesam:adica atunci cand o sa vreau si eu sa plec cu Erasmus,imi trantesc o ''taraba'' aici ,fac acasa niste prajituri si altii vin si le cumpara ca sa am eu bani de plecat cu Erasmus...Cool! Imi imaginez ca nu au cum sa faca cine stie cati bani, insa faptul in sine,ca nimeni nu zicea nimic si ca personalul facultatii si-a dat acordul pentru asta- iar studentii chiar cumparau de la ele, mi s-a parut un concept interesant.Aceea marshmallow pe care am mancat-o,a fost cumparata de la ele-tocmai ce am contribuit cu 10 pence la ''biletul de avion''.
Flat party-uri peste flat party-uri, Halloweenul bate la usa si eu bat apropouri indecente.Cui?Vecinului de sub mine.Cum?Batandu-i in codul morse la 2 noaptea in perete :''Da si tu muzica aia odata mai incet!''
Si da,stiu! Spuneam la inceput ca nu mai pot asocia niciun gust de aici cu Romania.Sau mai degraba, pot spune ca am ajuns sa o traiesc si pe asta: Romania are gust de salam cu mustar! Da,am ajuns sa ma simt ca acasa atunci cand bag romaneste si zdravan in borcanul cu mustar felia de cooked ham.Ce gust...ce gust ca acasa!Cine ar fi crezut vreo data?Daca este ceva ce ma trimite cu gandul la Romania in materie de alint al papilelor gustative,atunci acel lucru este fara indoiala aceasta combinatie. Poate pentru ca este una universala.Mustarul este cam la fel peste tot.Ce norocoasa sunt,asa ma pot simti ca acasa oriunde!Merg in China si m-am saturat de bambus si orez,ia felia cu salam!Singapore si nu mai vrei lapte de nuca de cocos?Inmoaie in mustar!Oooo maann...sper ca au mustar in Borneo! Never say never...just look at me: Am ajuns sa o traiesc si pe asta !

Student intr-o lume de nebuni

2010-10-09T15:20:00.000-07:00

Ca student in strainatate te confrunti cu o gramada de probleme.Auzeam asta,acum o simt pe propria piele.Sau mai degraba'' o gramada'' isi pierde sensul si pare a capata un inteles de ''cateva'', ''maruntisuri'', o gramada e deja piece of cake sau ''a wee'' cum zic scotienii-adica ceva foarte mic.O gramada de probleme suna prea putin...
Numele meu mi-a cauzat probleme pana acum.Stiu,suna foarte interesant.Recunosc ca am avut o clipa in care mi-a trecut prin minte cum as rezolva problema mai repede:sa continui sa ma chinui sau...sa imi schimb numele?Cat de greu trebuie sa fie si cat de mult sa dureze?Deja ma gandeam ca daca nu dureaza mult,ce motive sa le dau ca vreau sa fac asta ca sa nu ma creada vreo criminala in serie ce dorea sa isi piarda identitatea?Da,pana aici am ajuns.Cum asa?Uite.
Ca sa fiu si eu in rand cu lumea trebuia sa imi fac cont in banca la o banca din Scotia.Pentru asta este necesara o scrisoare de la facultate ce atesta ca esti student la ei si ca ai locuinta.Ma numesc Stanica Elena Daniela,incantata:)! Problema a fost ca prima data pe scrisoare numele aparea Stanica Daniela Elena,persoana in cauza fiind nimeni altcineva decat...eu, bineinteles.Numai ca doamna draguta ce mi-a facut appointmentul la banca a zis ca nu se poate face contul deoarece numele trebuie sa apara ca in pasaport.In pasaport,intr-adevar,numele meu era ordonat altfel:Stanica Elena Daniela. Imi reprogramez banca,o alta intalnire peste o saptamana,alta scrisoare de la facultate.Cand vine data sa merg...surpriza!Numele meu nu era scris bine.A realizat acum ca ar trebui sa imi spuna ca da,asa apare in pasaport dar de acum incolo ar trebui sa imi pun numele de familie la sfarsit...ca asa se practica pe la ei.O alta programare,o alta saptamana amanata...Asadar: nice to meet you again,my name is Elena Daniela Stanica:)!
Oamenii astia au toate lucrurile pe dos si da...acum intr-un final am un si un cont in banca.
Ce mi se pare ciudat?Pai de la cum se trage apa la toaleta pana la politica lor cu saltelele de pat rezistente la foc.Charity-urile sunt aici un fel de Second Hand-uri unde oamenii aduc lucrurile ce nu le mai doresc insa principiul este putin diferit.Fiecare charity lupta/sustine o cauza anume:children's care, cats protection,heart foundation,etc.Si banii obtinuti din vanzarea produselor aduse se duc spre casele respective de sustinere a unei cauze.Aici un prieten a donat o saltea.Avea si omul o saltea ce nu ii mai trebuiasi s-a gandit sa o duca la charity.Aici l-au pus sa verifice pe ea daca are o eticheta ce atesta rezistenta la foc.A verificat,a gasit eticheta,i-a anuntat iar ei au spus ca o sa vina dupa ea .Cand au venit,el nu era acasa dar salteaua era.Au lasat un bilet pe ea pe care scria:ne pare rau ca nu am luat salteaua,pe eticheta aparea intr-adevar rezistenta la foc dar nu si aprobarea acestui fapt de catre legea ''12100 bla bla'' de la organizatia nationala a saltelelor care sa confirme asta.Adica...ce il interesa pe responsabilul cu aducerea obiectelor donate daca salteaua era sau nu conform cu standardele legale?In loc sa zica multumesc ca omul dona o saltea,statea sa o caute de etichete,lucru ce cumparatorul ar trebui sa il faca daca este interesat.Take away that freaking mattress for God sake, it's for free!
Iar apa calda si apa rece nu curg pe acelasi robinet.Sunt doua-unul pentru apa calda,unul pentru rece,fiecare cu ''invartelnita'' lui.Daca vrei calda,te frigi.Daca vrei rece,ingheti.Descurca-te!
Stand la camin,ma mai confrunt din cand in cand si cu o alta gama de ''wee problems''.Una din ele ar fi aceea ca avem camerele dotate cu senzori de fum care se declanseaza de la orice miroase a incins.Daca se declanseaza,porneste alarma.Daca porneste alarma,se da stare generala de incendiu,tipa urlatoarea in tot caminu si uite asa frumos si ordonat:evacuareeeeeea! Asa te mai trezesti pe la 2 dimineata ca iesi in curtea caminului in pijamale ca una si-a lasat placa de intins paru pe covor si s-a parjolit,ca alta si-a prajit parul cu feonul sau...ca tipa de la camera 421(ma intreb cine o sta acolo...:D) si-a uitat bluza pe calorifer.Da,recunosc,si eu am evacuat caminul.Pana la urma te obisnuiesti si devine distractiv.Un motiv de barfa sa vezi:care ce a mai prajit?Wednesday la ora 12 se stie:exercitiu de alarma.Este singura data cand daca te prinde la dus, nu te alarmezi sa iesi afara cat de repede poti.
Acum cateva zile mi s-a stricat caloriferul din camera ce dadea caldura...Si fiind si racita,nu se potriveau lucrurile intr-o asa combinatie.Ma gandeam sa sun la Maintenance sa vina si sa imi rezolve problema in timp ce mi-a venit si stralucita idee de a suna si la medic sa ii spun ca sunt racita si sa imi fac o programare.Si asa fara sa imi dau seama, cu gandul la amandoua, innimeresc numarul medicului crezand ca e Maintenance-ul si incep eu sa ii explic serioasa si patrunsa problema mea: you see,my heating is broken in my room and I am freezing...I really have to solve this cause I am so sick now,I have a terrible throat-ache...Intamplarea a fost ca se legau detaliile.Si eu incercam sa ii exploc doctorului crezand ca e instalatorul ca s-a stricat caloriferul,ca inghet si ca am racit si saracul medic nu stia ce sfaturi sa imi mai dea si sa ma potoleasca odata cu caloriferul ala ca bineinteles ca nu asta il interesa pe el,sfatuindu-ma in schimb sa iau niste pastile pana imi poate face o programare.Mi-a spus ca tocmai ce o sa ma treaca si pe mine pe lista de asteptare...Eu...foc si para!Cum adica sa ma puna pe lista de asteptare a caloriferelor stricate?De parca eram pe lista sa primesc un organ-ar fi fost mai potrivita situatia...:DIncercam enervata sa ii spun ca e o urgenta!El imi spunea mie in schimb ca nu e asa urgent daca iti curge nasul si ai rosu in gat,ca mai poti rezista un pic.Eu credeam ca deja isi bate joc de o sarmana racita...Cata neseriozitate imi ziceam...Eu sa le spun:I want to solve it now,I am freezing! Ei sa imi raspunda:try to put some extra clothes on you. Asa am vorbit eu cu medicul crezand ca vorbesc cu instalatorul intr-o situatie in care totul se lega,caci eram racita.Pana ce intr-un final mi-a spus: ''medicul pune inainte cazurile cu accidente sau probleme de inima,nu racelile!Ai avut pana acum vreun preinfarct cumva?''Mi-am cerut scuze si am ''consultat'' intr-un final instalatorul in ceea ce privea problema mea de...caldura.Corporala.

Fac insa fata cu brio si ma declar o fericita studenta intr-o lume de nebuni :) .

A scrie sau a nu scrie-that's the question!

2010-09-12T08:54:00.000-07:00

Atunci cand scriu am un motiv sa fac asta.Nu pot scrie asa...fara sa fii fost influentata de ceva,fara sa imi fi venit vreo idee in urma unui film,a unei dezbateri sau a unui fapt concret vazut pe strada.De ce scriu uneori iar alteori prefar sa ''tac''?
Vorbeam de curand cu un prieten caruia ii spuneam ca eu scriu de cele mai multe ori pentru a vedea pana unde poate ajunge imaginatia mea-to see my limits sau in orice caz,deoarece am nevoie de relaxare iar aceasta o pot obtine prin scris.Prietenul meu o numea refulare,el scria pentru a se descotorosi de anumite stari,eu o numesc delectare.
Acum scriu si acest lucru ma delecteaza chiar daca nu insir o poveste fantastica despre zmeoaice si alte personaje mistice create cu ajutorul neastamparatei- permiteti-mi sa v-o prezint pe-Inalta Majestatea Sa Imaginatia !
Daca nu am mai scris in ultima vreme asta sa insemne oare ca am trecut printr-o perioada in care am fost cam stresata? Zic asta deoarece scrisul fiind cel care ma relaxeaza, eu renuntand la aceasta metoda de detasare sa fii stat eu incordata? Nu cred,ceea ce ma trimite cu gandul la faptul ca nu scriu numai pentru a ma relaxa.Din ce alte motive oare o mai fac atunci?Poate ca si eu am ceva de refulat!Exact... :
m-am saturat de tara asta
de stirile proaste de scandal vazute la televizor si de can-canuiala de zi cu zi
mi s-a luat sa vad atatia oameni cu mana intinsa
nu mai vreau ganguri si stradute laturalnice care sa miroasa a urina!
Vreau sa am dreptul sa tip pentru tot ceea ce vad in jur si nu imi place. Si daca trebuie sa respect programul de liniste al blocului si sa imi asum cei sapte ani de acasa si nu pot face asta,macar in scris dati-mi voie sa o fac:
AAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Fiu...asa mai vii de acasa,asta da refulare! :)
Si asa am afla si acest lucru...Da,scrisul ajuta si la exprimarea tuturor framantarilor.Si la relaxare. Sa fii fost eu in ultima perioada o tipa ce a tinut in ea toate mizeriile,care a ''tacut'' chitic si care nu s-a relaxat o secunda? Nu. Asta pentru ca pot trai in pace si linistita si fara sa scriu.Asa ca de fiecare data cand ma simt putin incordata sau cand vecinul misterios a lasat din nou cainele sa intre in casa scarii si a mai si plouat in ziua aceea si pute zdravan a potaie uda, iau un loc pe fotoliu,duc mana la tample,imi fac ochii mici in semn de concentrare si ma intreb: sa scriu...sau sa nu scriu?
Uneori nu scriu,dar iau in schimb o bomboana de ciocolata si imi trece.Mereu exista un antidot.
Alteori iau o foaie de hartie si incep:AaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Iar alteori scriu :).

So...what what the question?

Blind Poem- deep from my heart

2010-09-09T12:03:00.000-07:00

I have touched an elephant wing
and then a long field of teddy bears appeard on my mind screen.

a lot of sun cream is tempting me to lick it from the cookie-muffin.

I belive in squares and in their power
Sailor-Moon is stronger than my fluffy-tiny-sweetie coloured knife for killing boys wearing on them just a towel.
I don't know why drangonflies don't bite
but I still belive in round potatoes and their magic power!

My triptic paint- Broken balley dance.

2010-09-01T10:40:00.000-07:00

I have painted today... I'm not good at doing this but I really enjoy it and makes me feel like I'm having a little bit of ''something'' from an artist.
Maybe I'm already becoming one...:)

How to save a life

2010-08-30T11:03:00.000-07:00

You take one piece of soul.

You tickle it with the tip of your fingers while you are saying loud some stories about butterfiles,turtles, japanese faraway kindoms and other bedtime stories.
You whisper some sweet words on it when suddenly you kiss it ; but this time with the ''tip'' of your lips.
You sing and play and cry and wonder and smile and trust with it for a couple of months.
You wish to live in peace and joy and happiness with it for a couple of years.
You promise to never be apart and start to paint and create some special origami games made from your own soul ''paper'' and give it to the other one.
You start to reinvent yourself taking into consideration the others worries and learn how to draw together the story ot the ''Two Souls'' writed by one soul only.
You have to misunderstand some things and run away sad and come back after a while chersihing like never before your Soul.
You dream with four eyes and plan the unknown future cause you don't know how is looking like but you are young and full of hopes.
You put all this together and the result is nothing more or less than a Life lived together a couple of months.
You then ruin the dreams and yell the words that were whispers a time ago.You stop to wish,to promise,to reinvet,even to misunderstand, because now everything is called Past.

But you give the other Soul freedom...
And every human being can enjoy this feeling.
And each of all the planet souls can feel saved in this way.You love...and then set free.

This is how you can save a life...
http://www.youtube.com/watch?v=AhNv5NliOJk

About...Aberdeen? what's that?:d

2010-08-27T11:53:00.000-07:00

Yeah...Stiu ca trebuia sa scriu despere Aberdeen mai demult,despre facultate,despre cum o sa fie,eu stiu ca trebuia sa fac asta insa parca tot amanam momentul.Dar iata ca a sosit timpul .Totul imi pare atat de ireal, incat cu toate ca o sa parasesc in curand tara pentru a merge pe meleagurile Regatului Unit al Marii Britanii eu parca m-as duce sa...nu stiu,sa bag un bilet la Bingo in tombola de la colt. Poate ca de asta am si amanat:ca sa fiu eu mai intai sigura ca da,eu chiar o sa fac merg Acolo,chiar o sa fac Asta!Toate s-au intamplat pe rand asa cum trebuia si am devenit peste noapte studenta la Robert Gordon University, Media Studies Course si eu m-am prefacut ca nimic nu urmeaza sa fie altfel.Da,plec la facultate in Scotland! Stai,parca ar suna a o chestie diferita,hhmm...am de lucrat la asta!Dar uite ca iau ''masuri''- a aparut pe aici pe undeva si o ''ramificare'' de la acest blog catre ''A student in Aberdeen'',blogul ce o sa il tin din Septembrie de indata ce ajung acolo si incep sa cunosc orasul,oamenii,sa merg la facultate.I have a feeling that I'm going to looove Scotland! More than-crap!,I have to start and write in english:d.Blogul o sa fie totodata si suport pentru viitorii studenti ce intentioneaza sa vina la studii acolo dar si pentru sufletul meu-as I use to say... Pana ma decid eu insa sa scriu,uite ca o fac altii inaintea mea.Cum ar fi Andreea,colega de facultate:p.Ce nici nu stiam ca are un blog.Are un baby-blog si nici nu s-a ''nascut'' bine ca a si bolborosit ceva si despre mine.O sa dau un feed despre asta:
http://hurryupitsgettinlate.blogspot.com/2010/08/buddies.html
Da,da,eu sunt Daniela si in curand o sa scriu mai mult.Despre Aberdeen dar nu numai.Sper ca aerul de la Marea Nordului sa imi dea putin...avant.
Cat despre Andreea,pot spune si eu la randul meu ca este o ghidusie de fata,cu un suflet foarte mare,sensibila dar indeajuns de puternica sa faca fata unor situatii dificile. See ya' in Aberdeen girl!

Time is ''beating''

2010-08-26T04:15:00.000-07:00

...a Tic followed by a Tac.
Together, best friends: TicTac

About IASHINGTON International Conference

2010-08-15T13:59:00.000-07:00

Acum doua saptamani in urma ma intorceam de la Iasi cu trenul de 6 dimineata,franta de oboseala, pentru ca am petrecut toata noaptea pana spre dimineata nicaieri altudeva decat la IASHINGTON.Era petrecerea din ultima seara,de bun ramas.
Stiu ca mi-am promis mie ca acest post sa fii fost scris mai devreme insa da,recunosc,sunt o delasatoare.Parca cineva a zis vorba aia salvatoare ,,niciodata nu e prea tazriu''?.Multumesc,multumesc,uite ca acum scriu!:D
Este simplu.Cautam sa ma implic in diverse activitati si am dat si eu clik pe google in speranta ca o sa gasesc ceva.Dupa mai multe vizualizari a catorva evenimente plicticoase, am dat peste Iashington,o conferinta internationala organizata de binecunoscuta organizatie studenteasca Aiesec,activitate ce urma sa ma proiecteze 7 zile in Iasi.
A fost simplu.Am stat si oscilat cateva zile intre ba ma duc,ba nu ma duc,ca pana la urma sa aleg prima varianta(inspirata,ce sa mai!),Cosmina sa ma convinga si sa ma hotarasc subit,sa ajung in Iasi pentru prima oara pe data de 26 iulie,fara sa am habar exact unde o sa stau sau ce o sa fac.Stiam numai ca nu are cum sa nu fie frumos.De ce?Atmosfera descrisa era una incantatoare pentru orice tanar:urma sa se desfasoare totul impreuna cu o gramada de alti tineri studenti din alte tari cat si din Romania,toti voiosi si deschisi spre socializare.Buun...
Calatoria cu trenul a fost mai mult decat adorabila,am scris,m-am uitat pe geam,7 ore cat am facut de la Bucuresti la Iasi timpul a zburat.M-am imprietenit cu Missy(porecla ,,stewardului de serviciu de la bar pe tren''-dupa cum chiar domnul...Domnisoara s-a recomandat),m-am uitat la oamenii din jur si i-am analizat,am citit,mi-am pus o armata intreaga de soldatei la munca si astfel mi-am pus ordine in ganduri.
Cand am ajuns in Iasi m-a intampinat o gara mare si plina de oameni ca mai apoi sa fiu intampinata si de persoana ce ma temeam ca nu o sa se tina de cuvant:Cosmina,una din tipele ce se ocupa cu organizarea.Impreuna cu Nicoleta din Bucuresti care venise cu acelasi tren si eu habar nu am avut si Petra din Croatia, am fost condusi cu masina pana la caminele studentesti din Copou,o zona linistita situata langa parcul Copou.In drum spre camin cu gaturile intinse, incercam sa ne dam seama de ceva din minunatul oras Iasi .
Era asadar luni seara ,ora 19 iar eu ajungeam la caminul C3 daca imi aduc bine aminte, unde imi lasam lucrurile si fugeam spre corpul facultatiiAl.I.Cuza(unul modern,nu acela vechi,vechi) sa prind ultima activitate pe ziua respectiva- Get-to-know-each-other.
Echipa...Echipa noastra era formata din Fabrice din Germania,Tereza din Grecia,Lucia,Stefan,Eu:P,Ioana,Daniela si coordonatorul,Andrei parca se numea.Ne-am laudat fiecare care cu ce il pasioneaza si la ce se pricepe iar apoi am stabilit numele echipei.Da,foarte simplu,fara batai de cap si original:RGG'S. Oare de ce?Pai e clar raspunsul:pentru caeram in echipa romani,germani si greci.Shout-ul nostru?Simple as well:''Who are we?''-intrebau baietii,ca apoi sa raspundem pe rand:''Germans!'',''Greek's!'',''Romanians!''.Iar dupa again ''Who are we?'' ca raspunsul sa vina de la toti in cor:''Fucking Internationals!''Printre altele,aveam ca simbol al logoului nostru un vultur.Eagle.O sa vedeti dupa de ce.
La inceput eram mai timizi,inca nu se stiam bine,aveam motiv,insa dupa cateva zile de stat impreuna nu mai aveam probleme de socializare.Poate uneori am devenit prea...deschisi.
Serile la fel ca si in prima seara, ne adunam in fata caminului multi si stateam la palavre,care in ce limba apuca,uneori fiecare pe limba lui(mai rar,ca nu doream ca cei din jur sa nu inteleaga si sa se considere ca cine stie despre ce vorbesc unii despre altii ),asa ca engleza ramanea de baza.Mai o engleza de balta,mai o romano-engleza,cert este ca incepeau sa se lege relatii de prietenie frumoase si atata timp cat nu incomoda pe nimeni greselile de gramatica sau semnele de punctuatie in vorbire puse total aiurea,nu mai contau...Se fuma nargilea,se consuma bautura(nu numai de aia alcoolica,de toate felurile adica),se dansa si bineinteles...socializa.Dupa o oarecare ora tarzie in noapte vorbeai engleza ca romana,isi turuia gura fara oprire si puteai simti chiar ca nu mai stii sa vorbesti romana,nicidecum engleza.
A doau zi de dimineata a inceput programul de care 7 zile ne-am tinut cu totii-unii cu sfintenie unii mai putin,dar cert este ca la 7 si ceva dimineata trebuia sa fii in picioare ca la 8 sa prinzi micul dejun iar la 9 sa fim in oras la corpul facultatii unde aveau loc conferintele zilnice-track session-uri.Ne trezeau cei din organizare intr-un mod foarte delicat si finut...:cu bubuituri in usa si tipete pe hol de ;;Trezirea....!''.Iti era mai mare dragul sa incepi o noua zi in minunatul Iasi.Astfel in fiecare zi aveam de coborat un intreg drum,acela ce ducea spre Copou.Era destul de lung dar pentru mine cel putin a fost o placere sa il parcurg de fiecare data, dat fiind ca era cumva prin padure,de o parte si de alta fiind copaci-am vazut la verde in jurul meu cat am stat in Iasi...,socializand in timp ce coboram.Acesta era ceea ce s-ar putea numi un fel de bonus, sa ne cunoastem mai bine.Si bine ne-a prins!
Au inceput conferintele...Trei pe zi cu coffe break-uri intre ele de o jumatate de ora sau cu pauza de masa de pranz,stateam la ele de drag.Speakeri internationali sau traineri bine pregatiti care iti captivau atentia si te faceau sa iesi dupa speech-ul lor plin de idei,in timpul track sessionurilor notam o gramada de chestii in agenda si ocazional,ma bucuram de prezenta lui ''Jacques''-asa s-a supranumit chiar el, care in majoritatea cazurilor se afla langa mine.
La sfarsitul zilei de marti a fost Garage Party la care fiecare a incercat sa arate cat mai...tocmai scos din garaj.Am prapadit o mascara neagra intreaga si m-am murdarit cu ea,facandu-ma toata neagra pe haine si pe piele.Ziceai ca tocmai ce inlocuisem motorul unei masini, numai ca in realitate nu stiam ce este o bujie sau un rulment.L-am mazgalit si pe Jacuques,inclusiv pe maieu care m-a rugat sa nu il ''desenez'' pe haine decat daca iese rimelul la spalat.Aaa...voi ce stiti,iese?:D.Pe el nu am mai apucat sa il intreb.Am avut un outfit foarte jerpelit,cu strampii rupti si mascara in obraji, pornind in acest fel ''costumata'' impreuna cu ceilalti ce erau ca scosi din gunoi cu totii spre locul petrecerii.Mergand cu autobuzul o gramada de statii pana la localul numit Trabant,mai toti oamenii din autobuz se uitau la noi curios,noi insa ne uitam inapoi la ei la fel de curios,parca intrebandu-i din priviri:,,sa nu ne spuneti,chiar vi se pare voua ca aratam noi dubios?''...Credeti-ma,paream total normali!Desigur,bilet de autobuz nici nu mai cumparam ca nu se stie cine mai indraznea sa se apropie de noi si sa zica ceva, in condiitile in care unii erau in mana cu cheia franceza sau mai stiu si eu ce alta ditamai unealta de mesterit pentru a isi intregi credibil -si practic totodata, tinuta.
La Trabant local a fost deosebit.Ce am facut?Am baut cockatailuri,am dansat foarte mult,am dansat si apoi am dansat si...am uitat cumva sa specific faptul ca am dansat?:D Nu este de neglijat nici faptul ca impreuna cu echipa am avut de facut un proiect din niste materiale si am realizat astfel Nuclear Egale(vis-a-vis de logoul echipei noastre-vulturul).Si pam-pam-pam...bineinteles ca am fost echipa castigatoare!Fucking Internationalii castigau un loc de onoare la masa in ultima seara,la Romanian evening,la masa cu Deniz Senelt,traienrul meu favorit-o tipa din Turcia foarte...dezinhibata si plina de viata.Si foarte bine pregatita.
Dupa prima petrecere lucrurile se detensionasera mult intre noi,deja eram mai legati unii de altii,Petra-tipa din Croatia, fiind o petrecareata pe cinste alaturi de care puteai dansa pana picai jos si de care m-am atasat foarte repede.In seara cu Garage Party l-am cunoscut mai bine si pe ''Jacques', ca in zilele urmatoare sa petrecem mult timp impreuna,venind uneori inapoi la camin la ore foarte tarzii dupa ce umblam prin Iasi pana tarziu spre dimineata-cum a fost in ziua cu Nopatea Alba, sau stateam la discutii interminabile tot pana inspre zori.
In zilele urmatoare am avut conferinte geniale cu Andreea Marc precum ''How do people see you'' unde am aflat din desenele altora printr-un joculet ingenios ca eu arat ca un barbat:)) si am primit de la altii ca si cuvinte ce le veneau in minte la prima vedere cand se uitau la mine pentru a ma caracteriza:diferita,misterioasa,Altfel,sociabila,creativa,vorbareata.Binisor as zice eu:p.Am invatat o gramada de lucruri folositoare ce as face bine sa le aplic in realitate si am petrecut timp minunat alaturi de traineri si de studenti.
Am avut ''Characters debate'' si mi-a picat sa joc la fix rolul unul Latino Lover,un spaniol artist,sculptor,divortat de 3 ori ce sustinea ca in viata sa iubesti o singura femeie nu este suficient, caci foarte multe sunt focoase si frumoase,rolul potrivindu-se ca o manusa ca sa il joc eu.Nu intrebati de ce,nu intrebati nimic...
Am avut track session cu Mihail Musat-tipul care a luat initiativa si a creat site-ul lumebuna.ro si Lucian Ghinda, despre ''How to communicate with your team'', ne-am amuzat,am inceput sa fim din ce in ce mai lipsiti de inhibitii,mai dezinvolti si guralivi.
Una din conferintele ce mi-a placut cel mai mult a fost cea sustinuta de Madalin Matica,om de afaceri,ce trezea in noi un spirit revolutionar de a cere cat mai mult de la tine.De ce?Pentru ca poti!Venit de la Bucuresti cu avionul pentru a se afla acolo cu noi timp de o seara,ne-a vorbit despre multe dar si despre facebook,afland ca in viitorul apropiat-daca nu cumva se practica deja,la angajare facebook-ul tau este foarte posibil sa fie verificat,completand astfel datele acelea plicticoase din cv-ul tau.Blogul deasemenea,o sa fie un nou mijloc de caracterizare a individului,paginile scrise intr-un astfel de spatiu vorbind pentru tine.Ooops,trebuie asadar sa am grija ce scriu pe aici!Nu trebuie sa te temei astfel sa iti innoiesti activitatea pe facebook prin mesaje lasate referitoare la activitatea recenta si despre ceea ce faci in momentul de fata caci nu,daca divulgi unele date acestea nu o sa fie preluate de vreo societate secreta sau de hotii ce abia asteapta sa iti sparga casa(asa cum sustineau unii). Ce altceva am mai inteles eu din ceea ce s-a discutat?(dat fiind ca ideea de baza era ca dupa fiecare track sa ramanem cu ceva). Poate fi faptul ca toata lumea face in ziua de astazi CV-uri trase la xerox,identice,plicticoase si ca este nevoie de orginalitate,de ceva nou.Trebuie sa te risti si daca esti o fire creativa/inventiva,nu te teme sa specifici in CV ca...vrei sa lucrezi pentru compania X dar vrei sa vii la job pe cap cu o caciula cu strumf ce doresti sa o porti in pauza si ca 2 zile pe saptamana o sa intazrii 2 minute.Daca esti respins din cauza ideilor tale,inseamna ca nu este nimic de regretat ci din contra,tu ar trebui sa nu-ti doresti sa lucrezi pentru acel patron inchistat,limitat in gandire.Interesant,nu?
Am invatat de la profesionisti,cum ar fi Deniz Senelt-trainer international, care ziua stia sa ne tina in garda si sa ne captiveze in timpul conferintelor ei iar noaptea dansa cot la cot cu noi si se transforma intr-o petrecareata de prima clasa.Ne-a ajutat sa ne invingem teama de a vorbi in public prin Public Speaking session la care am cam dat-o in bara dar am inteles ca asa e bine,ca din fail-uri inveti.
Am luat masa in parc la picnic si ne-am jucat jocuri pe echipe-Contest&alfresco meal activity.Asta s-a intamplat in parcul Copou,acela in care se afla teiul lui Eminescu.Am mers la gradina botanica deasemenea .
Am enjoy foarte mult si discutiile purtate in plenara sustinuta de Mihail Musat pe tema Passion talks.Tipul mi s-a parut foarte pasionat de ceea ce facea, lucru ce trezea si in noi toti dorinta de a face ceva cu pasiune.Captivant.
Intr-o alta zi Paula Vlad a vorbit despre ''Intercultural Communication'' si am aflat cu ocazia aceasta ce gesturi nu trebuie facute in anumite tari si cat de diferiti suntem ca si culturi.A ajutat foarte mult faptul ca in sala se aflau oricum persoane din tari diferite si mai din auzite,mai din propria experienta, au fost impartasite tot felul de situatii in care anumite popoare au o serie de masuri si actiuni total bizare si de neinteles pentru alti oameni de alte nationalitati.Concluzia?Sa nu incercam sa ii schimbam!Dupa acele reguli traiesc de sute de ani.
Doctorul Cristian Andrei a vorbit cu noi despre Personal Branding si am aflat pe aceasta cale cine este enigmaticul si bun de compatimit personajul John Doe.Da,este individul acela ''fara '' personalitate,un fel de Nimeni in societate.
Spre sfarsit m-am bucurat de ocazia de a merge la prima degustare de vinuri de la cramele Bucium, unde am fost initiati in tainele si secretele degustarii vinului.Ca niste profesionisti plimbam vinul inaintea degustarii prin pahar ca apoi sa il ''mestecam'' si sa ne bucuram de buchetul lui proaspat.In sala cu masa de jur imprejur, doctorul Cristian Andrei ne facea fotografii la maini-artistice,in timp ce acestea erau asezate pe masa in rand de toti care stateam jos.Meanwhile,dinspre perete privirea ne era delectata de o pictura cu un fel de zeitati dezbracate ce tineau in maini ciorchini de strguri.Sugestiv,nu?Noi speram de fiecare data cand intra in incapere doamna cu tava si halat alb sa ne mai fie adus inca un pahar de vin,profitand din plin de racoarea incaperii si apoi de si mai racoroasapivnita din subteran, unde ne plimbam prin galerii cu pereti captusiti cu sticle-raiul betivilor,in timp ce afara erau 35 de grade.Un adevarat supliciu...Si la propriu si la figurat.
In toate serile adormeam la ore care faceau dificila trezirea la 7 dimineata, fapt pentru care mi s-a intamplat o singura data sa nu ajung la o conferinta.Dormeam in patul de la etaj ce era suprapus si dupa prima seara cand dimineata nu eram sigura daca am ajuns in rai sau daca mai exist(stiu ca aveam sperante cam mari cu raiul...),orele la care adormeam au devenit apoi din ce in ce mai tarzii.Acest lucru a fost completat si de faptul ca Luiz si Jacques inventau povesti,depanau amintiri,jucau jocuri,se contraziceau si impacau.Petrecerile faceau orele de adormit sa fie de-a dresptul catastrofale iar ultima petrecere,Dracula Party, m-a facut sa ma trezesc direct in trenul ce ma ducea inapoi spre Pitesti.
Am avut turul orasului si Romanian evening,asta cu o seara inainte de ultima seara.Intelligent way of explaining,I know:P.La seara romaneasca i-am invatat pe studentii straini sa joace o hora si o sarba ca pe la noi, insa zadarnic-picioarele noastre au resimtit adesea bataturile...
Si apoi a fost Global Village,care marca in mod clar ultima zi.Eu urma sa ma bucur pentru ultima data de cremvurstii in foietaj ce ii mancam in Iasi si de minunatii covrigi trasi in ciocolata pe care nenea de la patiserie mi-i dadea dupa ce vedeam cum stateau frumosi in sir indian la uscat,bronzati,sa se usuce ciocolata pe ei.Cum aveam o pauza,fugeam prin caldura de la corpul facultatii pana la butic si deja vanzatorul stia-doream doi covrigi.Cu nuci sau fara,erau adesea motivul pentru care mai intazriam la cate o conferinta,ciocolata de la gura tradandu-ma.In ultima seara am mers la Dracula Party si a fost si Noapte Alba pe strada Alexandru Lapusneanul-cea mai veche am inteles din Iasi,aceasta fiind motivul pentru care am ajuns proiectata direct in trenul spre casa a doua zi.Oboseala...Impreuna cu Jacques am stat pe strada pana inspre dimineata,intrand in galerii de arta,comentand tablourile in stilul acela contradictoriu(imaginati-va gandirea mea verso cea a unui german,sau mai bine zis- a unui umanist verso computer science field),stand pe banci alaturi de porumbei,privind cerul instelat,totul la Iasi a fost potrivit,o experienta pe cinste care s-a meritat.Da,as lua-o de la capat.Imi este dor de Petra si in cazul in care ajunge sa citeasca...:heeii..Petra girl,my Tom Cruise,I really miss you and your crazy dance when you get a lil' bit drunk and then laught almost until you cry.Ioana also...noroc ca esti romanca:).Ioana a fost in Norvegia cu Erasmus si m-a ''incurajat'' foarte mult in legatura cu plecarea mea la facultate in Scotia, referitor la clima si oameni,dat fiind ca asemana oarecum racelea norvegienilor cu a celor din Scotia precum si vremea asemanatoare.
In ultima seara,dat fiind ca in ziua aceea tocmai ce a fost Global Village si a mai ramas multa mancare de la fiecare tara in parte,cine statea la 3 dimineata si manca...okras care eu nu stiam ce sunt dar imi placeau la nebunie,Creme de maron(thank you Jacques for this) sau vin cu gust de mucegai de la greci?Noi,noi,da!
Si din nou da,am venit acasa cu ochii umflati de somn si terifiata de patul de la etaj(man...si nici n-am ajuns in rai!) dar la Iashington a fost foarte frumos.Repetabil:d. Am primit si diplome,am fost premiati in cadrul plenarei de inchidere si din nou da,in ochii multora dintre noi au fost lacrimi.Lacrimi au mai fost si cand a plecat trupa germanilor:p,dar asta e alta parte...
Iashington a avut de toate si a imbinat utilul cu placutul.Imi lipsesc zilele toride petrecute in corpul facultatii Al.I.Cuza unde aerul conditionat nu facea foarte bine fata iar prin cupola de sticla de deasupra se vedea un cer perfect clar,pe bolta de sticla stand lenesi porumbeii.Afara,orasul parca se topea,impreuna cu masinile ce curgeau una dupa alta pe strazi,topite...
Imi este dor de Jacques si de covrigi si de Copou, poate si de teiul lui Eminescu daca ma gandesc bine.Dar dupa cum ziceam...-nu ziceam eu dar ma rog,parca a fost cineva care a zis-o si pe asta : ''Be happy because it was, not sad because now it's Past!'' Well... I am happy that it was!
That's all about IASHINGTON International Conference and maybe it's more than this...

but it will remain buried,deep in my soul!
The End. But not the very-end:)

Printesa Nimanui

2010-08-11T11:39:00.000-07:00

De o jumatate de ora mana firava tot inchidea si deschidea evantaiul.Ca un falfait de aripi acesta ii trecea prin fata, lasand sa cada impreuna cu el amintirtile, ca apoi, un gest la fel de scurt sa le ia inapoi.Ca in viata.Incerca sa prelungeasca clipa,se gandea ca evantaiul acela odata atintit cu privirea putea fi impietrit,timpul stand si el pe loc .Nu se intampla insa asa.Ca in viata.

Ale cui sunt amintirile?Ale celui care le are,ii raspundea constiinta .
Dar daca amintirile mele sunt si amintirile altcuiva,se gandi ea,atunci sunt ale Noastre,nu?Sunt ale celor care le au!
Oare amintirile noastre sunt la comun cu amintirile cator alti oameni?Chiar as vrea sa stiu.Ba nu,nu as vrea!Cat de dezamagit poti fi atunci cand afli ca ceea ce tu ti-ai dorit sa iti amintesti mereu,pentru celalalt nu a avut nicio insemnatate?
Cum ar fi sa facem schimb de amintiri? Cat de des folosim:,,...iti amintesti tu cand...''.Cand ce?
Iti amintesti cand te-ai sarutat prima oara?
Iti amintesti daca ti-au fost vreo data prinse flori in par?
Iti amintesti de cate ori ai suras privind cerul?
Iti amintesti ca ai fost rasplatit?
Iti amintesti de cate ori ai vrut sa intri in vorba cu cineva si ai ezitat?
Iti amintesti de cate ori ai fost umilit?
Dar de cate ori ai umilit?
Iti amintesti sa iubesti?
Iti amintesti ca ai numai O viata de trait?
Cand a fost ultima data cand ai multumit?
Cand a fost ultima data cand ti-ai amintit?

Nici nu mai stiu de cate ori am zis ca de maine,o sa fiu un om mai bun.Am uitat.
Dar cum ramane cu lucrurile ce vrem sa le dam uitarii si sa nu ni le mai amintim?
Ce facem aici,discriminam Amintiri?
Vreau sa uit ca i-am dat o palma
vreau sa uit ca nu i-am spus ,,ramas bun!''
vreau sa uit ca nu am intors capul dupa Ea cand a plecat
vreau sa uit ca nu ti-am spus adevarul si te-am mintit
vreau sa uit ...
Cum sa uiti, cand tu stii prea bine ce anume vrei sa uiti?
Este simplu;jocul...se joaca simplu.Noi suntem Actorii.Si avem un evantai...

De o ora tot inchidea si deschidea evantaiul...Amintirile acelea erau atat de dureroase...Dar nu,nu dorea sa le dea uitarii.Si falfaitul ,,aripilor'' o alina.Evantaiul se deschidea,se inchidea...De fiecare data cand se deschidea aducea cu el amintiri.Ea decidea cat de repede sa le alunge.Uneori clipa se prelungea,ar fi vrut sa poata impietri in cadere evantaiul.Ca apoi, sa aiba momente cand cu un simplu gest sa il retraga din cadere inapoi .Aceea a fost o amintire dureroasa...
Nu mai stia de cate ori iubise si de cate ori a fost rasplatita cu iubire.De cate ori urase si a primit in schimb iubire.De cate ori iubise si a fost rasplatita cu ura?De cate ori urase si in schimb a primit ura?De cate ori altii au urato dar ea i-a iubit... De cate...
Da.
Candva...
Demult...
poate am fost a Cuiva.Toti am fost.
dar acum...
Acum sunt Printesa Nimanui :). Voi,ai cui sunteti?

...and Iashington,of course!

2010-08-03T13:37:00.000-07:00

Ok,gata,m-am intors acasa.Cum?Mai ...experimentata am putea spune.Am invatat o gramada de chestii,am intalnit si mai multi oameni si cel mai important-am ramas cu ceva.Mi-am facut un feedback,am notat,am analizat si stiu: Iashington a contribuit la improvement-ul meu! Cu distractie si seriozitate,a avut de toate.Este un MUST sa am un post despre aceasta conferinta internationala.Un bun prieten cunoscut acolo,hhmm...sa-i spunem Jacques,zicea ca acum avem nevoie de somn bun si lung.Are dreptate,dar zilele acestea revin cu post-ul despre IASHINGTON.

Relaxed mood... A cherry pleasure.

2010-06-20T06:47:00.000-07:00

Cherries...and cherries...

2010-06-20T06:45:00.000-07:00

Mister-Miss Apple-Cherry and his/her siblings...

The Queen's smile :)

2010-06-18T22:59:00.000-07:00

Tea pot and...cups

2010-06-18T22:57:00.000-07:00

What I dream when I dream?

2010-06-17T11:05:00.000-07:00

And all the time while I dream...
it rains on my memories...
but I still Remember....

A tea story - illustrated by me

2010-06-17T10:49:00.000-07:00

It is Tea Time.
-My sweet strawberry and delicate rose... said the husband to his wife,let me prepare something special for you...

-How special?
-As special as you are...said the husband.
-Well...considering the fact that you have just said that I am like a delicate rose and sweet as a strawberry...it will be a hard mission for you.My Sir...
-Well...if you say so...

After 5 minutes.

-My darling...
-yes... a sweet as a strawberry and delicate as a rose voice answered from upstairs.
-it's Tea Time...! Come downstairs and tell me:

''What do you prefer? Rose... or Strawberry Tea?''

Inserarea

2010-06-07T13:39:00.000-07:00

Am iesit pe geam si mi-am umplut plamanii cu negura serii-simt noaptea cum imi gadila corzile vocale,cum se strecoara prin laringe,esofag,cum gust aroma specifica serilor de vara,inundandu-ma pe interior,pana la Suflet...
Off,si uitasem Nostalgia noptilor de vara...

Cand licuricii iti fac coronita deasupra capului,cand greierii iti canta dragostea lor;da,nu stiati ca in serile de vara, greierii le canta greiritelor?Au chiar o mica chitara, dar asta e secretul lor...
Cand miresmele se contopesc si nu mai stii unde anume in aer incepe parfumul de lamaita si unde pluteste regina-noptii. Regina-noptii este sclava ziua?
Cand ridici mana spre cer,translucida in lumina lunii fermecata si ea -de cantec de greier,de miresme,de licuricii ce parca vor sa o intreaca in luminozitate... Si tai aerul cu miscari lenese,simtindu-l cald cum iti aluneca printre degete-matasea fina a noptii iti croseteaza o manusa. Dar cum,nu stiati ca cel mai frumos inel de logodna il pune pe deget un licurici de vara? Stiu,face magii chiar fara chitara!
Cand te gandesti la Cel Iubit si respiri o gura de aer si pentru el,asteptand sa il invadezi cu negura serii, care contopita intr-un sarut,o sa ii inunde si lui interiorul,gadilandu-i esofagul,laringele,corzile vocale

ajungandu-i astfel la Suflet...

''Dar stai!'' ,gandi ea dintr-o data. Nu vreau sa ii ies niciodata de la Suflet!

Si se duse la fereastra si cu pofta, mai respira una, doua, o suta nouazeci si noua plus inca una si-alte doua guri de aer- de iubire...

Noroc ca avea trei luni de zile in fata.Sa tot respire...Sa il tot sarute...
Sa ii ramana in Suflet.
Sa faca o colectie de manusi tricotate din matase fina si sa poarte la sfarsitul verii o Vesnica ''amintire'':
o luminita pe degetul inelar!

Pescarusul

2010-06-06T13:59:00.000-07:00

Mi.am aruncat pelerina in ploaie si am pasit cu picioarele goale in baltile calde,de vara,cu oglindiri de varfuri de aripi,de copaci,de maini impreunate,de plete in vant...Toate se odihnesc oglindindu-se in balti:sarutarile trecatorilor,o frantura dintr-o imbratisare,umarul decat,un deget,o unghie...

Numai sufletul meu nu se oglindeste nicaieri si vesnic fugar, alearga in pieptu-mi in timp ce picaturile de ploaie imi separa parul in suvite,se scurg pe acestea si imi ajung pe buze.Le gust sarea milenara si privesc la baltile aflate in razboi-gloante de apa le impusca suprafata pana nu demult neclintita si tresar in durere sub picurii grei.

Atunci,imi ridic pelerina din ploaie,ma incalt si plec mai departe.Sufletul mi se odihneste acum pe aripa unui pescarus intelept.Se plimba pe spatele acestuia,pescarusul pare ca nu se sinchiseste,el isi continua zborul purtat de vant.
Mai apoi,dupa ce vantul mi-a uscat parul,poposindu-i pe cioc,imi vad toata viata oglindita in ochii lui mari...limpezi...Penele lui albe sunt asternutul iar sub ele se simte caldura corpului zburator.Pielea ii miroase a soare,a alge,a nisip udat de valuri frematate de timp,de corabii,pline de povestile vechilor corsari.

Imi asez mana sufletului din sufletul-omulet rupt din pieptu-mi oprit din fuga pe capul lui.
Si il mangai.
Ii place se pare.Tresare la fiecare trei batai din aripi,alteori la fiecare douazeci si noua.Ma mir cum de nu oboseste,e totusi atat de slab!Are penele fine...fine ca ceara pe buze cand saruti o lumanare.Si il mangai...si il mangai...''Uite!'' isi zice dintr-o data gura sufletului din sufletul-omulet rupt din mine: asa vreau sa imi calatoreasca sufletul ''toata viata''-pe spatele unui pescarus intelept!Sa nu se oglindeasca in baltile ciuruite de gloante,sa nu se amestece cu alte destine mizere,sa nu hoinareasca fara tinta in infinit,in cosmos,in vreo jungla ''necalcata'' de alt suflet!... Ci in ochii unui pescarus...

Ce de lucruri trebuie sa mai fi vazut si ochii pescarusului asta la viata lui...
Ce noroc ca sufletu-mi sa mi se oglindeasca in asemenea ochi- limpezi...mari...

... de aici de Sus, de pe spatele Pescarusul meu,Purtatorul-de-Suflet, ma bucur ca intr-o zi Oarecare am avut curajul sa imi arunc pelerina in vazul tuturor acelor priviri uimite si sa pasesc in baltile calde,de vara,cu oglindiri de aripi...
de copaci...
de maini...
numai un umar,un deget
o unghie...

A fost...

2010-05-17T11:58:00.001-07:00

Cianură în sânge.
Drumuri goale se lungesc către abisul fără-de-lumină. Aici,de jur împrejur nu se simte nimic,exceptand răcoarea ce are rolul de a te păstra lucid în toată simfonia tăcerii ce se desfăsoară.
Tortură, nici măcar un glas dolent nu se răsfrange în nebunia fără-de-margini. Pe măsură ce nisipul continuă să-si scurgă forma prin strâmtoarea clepsidrei, timpul, mereu hain, își continuă maratonul fără-de-sfârșit.

Recital de sentimente.
Lumină.
Raze pline de candoare străpung verdele copacilor până la rădăcină, îngăduindu-ți să asiști la un carnaval subteran. Aici,micile creaturi ce se hranesc cu radacinile copacilor se agata de trupul tau.Te conduc prin labirinturi sapate de rame nevrotice,te trag de par,de membre,iti soptesc cuvinte care te ravasesc.
Racoarea pamantului te face sa fii constient de faptul ca existi, insa te intrebi in acelasi timp:mai sunt oare Eu?Te identifici cu creaturile grotesti ce au sapat galerii si incepi sa ai impresia ca in loc de picioare iti cresc clesti mari,meniti sa striveasca orice urma de uman.Si atunci incepi sa vezi totul fara-de-margini
Vertebre innodate.
Intuneric.
Deschizi ochii si in fata lor vezi paienjeni ce iti tes pe retina o panza din ramasitele pamantesti ale strabunilor tai. Ti se agata de iris destinele nefericite ale acestora,genele iti devin ramuri stufoase ale copacilor seculari plantati de o mana muncita,ai pe frunte sudoarea pamantului- ploaia ce de secole spala toate pacatele lumii,le ia cu ea in pamant si ti le infiltreaza in sange.
Acum te faci vinovat pentru toate relele existentei omenesti! Si radacinile te strang si mai tare, iar singura alinare ramane aceea ca odata ajuns in adancul abisului nu ai unde sa cazi mai in jos de atat.
Crengile se inconvoaie in jurul tau prinzandu.te in stransoarea lor,te fac sa te zbati,frunze uscate si umede ti se lipesc de ochi si dintr.o data totul devine fara-de-lumina.
Pace.Liniste.
Nici un zgomot nu se mai aude in presupusa imensa intindere.Fruntea nu mai transpira,membrele nu se mai zbat in dorinta eliberarii.Creaturile pana nu demult malefice se transforma in himere.Nisipul prin clepsidra se scurge mai greu,existenta ti se intinde pe mii de ani,te simti brusc nemuritor.Te afli la radacina omenirii,esti primul gand,primul Pacat...
Esti seva copacilor,spiritul acestora,legenda ,floarea,fructul,seminta ce se naste din mugur... De la tine au pornit toate,esti intelept,ridat,batran,chinuit,biciuit de ploaie, de vant,de topoare.
Esti fara-de-sfarsit!
Esti Copacul-cel-dintai...

Lost Memories.Old Times...

2010-04-13T10:18:00.000-07:00

Grandma's stuff

2010-04-13T10:00:00.000-07:00

Paper Art- Haina-de-hartie

2010-04-13T08:36:00.000-07:00

Copilele Marii

2010-03-11T11:39:00.000-08:00

Copilele Marii

Liniste.Vals.Liniste.

Suprafata marii era limpede, fara de valuri,acestea frematau la tarm.Ea se afla in mijlocul ei, plutind deasupra marii. In curand, Soarele avea sa rasara iar ea avea sa simta cum renaste din pletele lui aramii.

Era Copilul Marii.

Plimbandu-se deasupra imensei suprafete, degetele picioarelor ii atingeau putin apa,scufundandu-se ca niste ciocanele de pian in apa sarata, asa cum solistul le scufunda sub talpa pantofului sau.

Din cand in cand, baga unul din degetele ei lungi in apa, mladioase ca niste alge, ca apoi sa il duca la buze gustandu-i sarea hranitoare. Intotdeauna a gandit ca nu exista pe lume gust mai bun ca acesta.

Din apa marii s-a hranit, aceasta i-a fost laptele matern.Valurile, i-au fost placenta, pestii si toate vietuitoarele- jucarii .

Curand avea sa rasara Soarele. Acesta ii era Creatorul. Auzise de la marinari stand cocotata pe catargul vaselor ce navigau, ca fara de acesta lumea nu ar fi existat, ca el le incalzeste pe toate si le face sa creasca, le hraneste cu seva lui calda. La fel si Apa. Ea, era rezultatul a doua elemente vitale pe Pamant. Acest fapt nu putea decat sa o bucure .

Soarele a deschis lenes un ochi uitandu-se somnoros la imensa suprafata. Si-a spus insa ca nu este nicio graba, sa mai doarma putin inainte sa simta ca este stapan peste lume .

Copilul Marii a inteles atunci ca trebuia sa isi mai gaseasca ceva de lucru pana ce Creatorul ei urma sa ii dea portia de energie zilnica. Fara lumina acestuia era lipsita de putere, nu ii placea nici macar sa isi faca margele din perle, insirandu-le pe o alga fina cu un peste-ac.

Sora ei, Al Doilea Copil al Marii, era dependenta de Luna. Umbla nestingherita noaptea tintind cu privirea cerul si facand sa apara stele acolo unde privirea ii cadea, agatandu-se de petecul de cer. Isi crea astfel povesti, unind stelele ca pe niste puncte si desenand apoi traiectorii intre ele le dadea forma si sens, ca apoi sa le animeze cu aceeasi privire patrunzatoare. Era responsabila pentru Carul Mare si Closca cu Pui.

Uneori ca sa se distreze dezorienta marinarii, inducandu-i in eroare ca privirea-i sclipitoare ar fi lumina venita de la vreun far indepartat sau intrand in cabinele lor si jucandu-se cu busolele pana ce acestea ameteau si uitau sa arate nordul. Odata si-a facut o mica si eleganta clama pentru paru-i negru din acul indicator al busolei pe care a lipit un melc de mare.

Din cand in cand, era responsabila cu mareea.Asa cum sora ei nu putea fara de lumina Soarelui, Creatorul ei era Luna. Lumina acestuia o umplea de viata, o facea sa se simta precum un acordeon intins la maxim intre doua brate puternice. Cand era luna plina era cea mai vioaie si de cele mai multe ori acestea erau momentele cand era un vulcan de energie, tinandu-se de sotii cu marinarii. Cand spiritele sacre mancau insa din luna lasand-o decupata pana la jumatate- sau si mai rau, numai o cojita de Luna, atunci si ea era lipsita de energie. In astfel de momente obisnuia sa se intinda pe o stanca, lasand vantul sa ii umble prin par. Nu ii placea sa se stie lipsita de vlaga, asa ca isi imagina ca ea misca vantul, ca pasarile bat din aripi dupa cum le directioneaza ea, ca panzele marinarilor se umfla datorita vantului pornit de ea.

Apoi, luna se lasa din ce in ce mai jos, se dadea peste cap, facea cateva tumbe pe cer ,prevestind astfel venirea diminetii si momentul cand Soarele urma sa fie stapan si Prima Copila a Marii sa apara.

Liniste.Tango.Liniste.

Insa intr-o zi, ceva neobisnuit s-a intamplat, ceva nou s-a intamplat. Pana si marea s-a involburat la vazul acestora. A Doua Copila a Marii… a refuzat sa mai plece, chiar daca afara s-a luminat de zi. S-a incapatanat sa ramana si sa fie ea stapana si peste Noapte si peste Zi. Timpul de pe parcursul noptii nu ii mai era suficient ca sa se distreze, dorea sa detina mai multa putere, sa aiba timp de si mai multe nazdravanii.

Atunci un razboi s-a pornit intre cele doua surorii ce pana atunci au trait in armonie,acceptandu-si soarta si respectandu-si teritoriile.

Vazand acestea, cei doi Creatori ce stiau unul de existenta celuilalt dar care nu s-au intalnit niciodata, au stiut ca aceasta problema trebuia numaidecat rezolvata. Asa ca si-au dat intalnire si pentru prima oara, Soarele s-a intalnit cu Luna. Asa a aparut Eclipsa. Aceasta, mai batrana si experimentata, responsabila cu intretinerea echilibrului, a venit cu ideea salvatoare. I-a dat celei de-a Doua Copile, Copila Noptii, posibilitatea sa domneasca peste noapte in voie, timp indelungat, fara ca sa mai intervina cineva si sa ii strice jocul. Astfel au luat-o pe aceasta si au dus-o la Polul Nord, acolo unde Aurora Boreala apare.

Copila s-a simtit libera aici, numai ca nu se mai putea numi Copila Marii.Acum, ea era Copilul Zapezilor. Eschimosii au intampinat-o cu mare fast, i-au facut un cojoc din blana de urs polar si incaltaminte din piele de morsa caci biata fata dardaia de frig.I-au dat un igloo decorat cu cristale de gheata, au invatat-o sa pescuiasca la copca, au vanat vulpi polare si i-au facut guler pentru gatu-i firav si au dat o petrecere in cinstea venirii ei.

Cat despre Copila… nu se stie nici pana astazi daca a regretat alegerea facuta sau daca se simte mai bine acum fiind stapana peste luni intregi de ‘’nopti boreale’’, dar mi-a soptit mie cineva cum ca i-ar fi dor sa aduca mareea, ca i-ar fi dor de marinarii de pe vase…

Liniste.Blues.Liniste.

Hannah Montana eat my soup!

2010-03-03T11:43:00.000-08:00

Creature

2010-03-03T11:20:00.000-08:00

Din suflet Mic

2010-03-03T09:37:00.000-08:00

Am intins mana si te-am simtit viu-

mladita de dragoste insangerata,

crezand ca o sa poti atinge la randul tau,

bucata din mine ce iubire cerseste.

crezi ca nu pot cadea in genunchi la Portile Iubirii?

Sanul gol cu vene violacee
asteapta in tacere ca amprenta ta
sa il stampileze cu varful degetului.sau buzelor.

cum suna tacerea de dupa tacere?

Scriu versuri murdarite cu cerneala
si ma gandesc la soldu-ti costeliv,
asteptand ca un munte in plin camp
mareea mea de iubire sa il invadeze.

Curand o sa infloreasca pe trupu-ti mii de sarutari de ceara!

As vrea sa iti soptesc ca ma inciti cand stai fara sa faci nimic-
privind in gol si fugarindu-ma prin minte.

vreau sa-mi odihnesc materia pe genunchiul tau

leganadu-ma si vorbindu-mi de zilele in care-o sa vin,cand o sa vii...

Stii ca intr-o zi impreuna noi vom putrezi?

Pana atunci,ma multumesc sa chem cu urmatorul tren

imaginea cu chipu-ti matinal,

proaspat ca o felie de mar inghetata,

asteptand cuminte ziua cand din nou,o sa-ti savurez miezul launtric.

Doamne,nu stiam ca dragostea vine,si nu mai pleaca...!

Povestea asa-zisei Printese din Secolul XXI si a bobului de mazare

2010-02-26T07:28:00.000-08:00

A fost in timpurile noastre o fata ca oricare altele de pe lumea asta numai ca ea se credea a fi o printesa,dealtfel,ca oricare alte fete de pe lumea asta.Si cum aceasta nu isi gasea sortitul pe lume s-a gandit sa atraga posibilii pretendenti gaurindu-si nasul si buza cu nimic altceva decat un pierce.
Si cum mergea ea asa pe strada pe tocurile ei de 10 cm, se impiedica de un muc de tigara.
Cade jos si asa la pamant fiind, vine un tip cu geaca de piele si pantaloni tociti si se apleaca asupra ei spunandu-i:
-Hello papusa...vrei o tigara?
Cum Printesa se simtea atat de daramata- la propriu,accepta oferta tanaraului binevoitor.
Privirile li se intalnesc si ea vede in ochii lui toate mall-urile din lumea asta iar el in ochii ei ultimul tip de Audi.Asa au realizat cei doi ca unul in ochii celuilalt vad Sensul Vietii si ca sunt sortiti sa fie impreuna.
Cum tanarul era insa o personalitate in cartierul sau si cum atata faima il inconjura, se gandi atunci ca el nu poate totusi sa se combine pe Vecie cu o fata oarecare. Atunci avu sclipirea sa o cerceteze pe tanara cu piercing in nas si buza in speranta ca aceasta o sa treaca testul si o sa o poata face ,,papusa lui'' forever.
-Auzi tu,cu ce te ocupi? o intreba tanarul.
-Cu nimic.Stau toata ziua degeaba,raspunse fata.
-Cum asa?
-Uite-asa: si fata lua o pozitie dreapta ca de stalp,isi fixa privirea pe un punct in departare si in pozitia aceasta militareasca nu clintea nici un deget.Nici macar nu respira.
Atunci tanarul isi spuse ca trebuie sa aiba ceva cu totul special,nu se obosea sa faca nimic ziua toata,se menaja,statea precum o papusa de portelan.Dovada clara a faptului ca era o fata delicata,o...Printesa! Ce alt raspuns mai bun de atat exista?
-Tu,cu ce te ocupi?intreba tanara.
-Eu ma lupt cu spada,tai capete la balauri inaripati,port armura grea pe umerii mei si lupt pentru dreptate,raspunse salvatorul ei.
Atunci fata a stiut ca el este un adevarat cavaler.
-Te invit la mine in seara asta,la un popcorn,ii propuse el.
Ea isi scoase meticulos oglinda,isi examina atenta nasul,il pudra de cateva ori si fara sa clinteasca raspunse imediat:
-Desigur!
Pam-pam-pam,timpul trecu,seara venii.
-Stiu ca nu se cuvine sa dormim impreuna de la prima intalnire,ii spuse tanarul.Astfel ti-am pregatit in living un pat regesc numai si numai pentru tine.Tot ce trebuie sa faci este sa imi spui a doua zi cum ai dormit.
-Sunt atat de obosta,nimic mai simplu de atat...
In mijlocul camerei erau puse una peste alta o gramada de saltele,plapumi,perne,ursuleti de plus,cuverturi si cate si mai cate altele.Impreuna formau un fel de turn atat de inalt incat ajungea pana in tavan.
Fata se schimba si se baga in patul regesc pregatit de cel ce habar nu avea ca intentiona sa o ceara de ,,papusa''.
Pam-pam-pam, noapte trecu si a doua zi veni.
Pentru ca sa o testeze pe fata si pentru ca tanarul citise candva intr-o carte cum ca o fata se testeaza daca este Printesa punandu-i sub perna un bob de mazare si apoi asezand peste zeci de perne moi,facu si el intocmai.
Daca fata simtea bobul de mazare si a doua zi se plangea de faptul ca a dormit ingrozitor,era clar ca o persoana de o asa delicatete era fara indoiala una de vita nobila.
Pentru ca el avea mazare la conserva si nu a putut gasi deschizatorul de conserve, se gandi ca nu ar fi rau sa ii puna conservele intregi si indesa deci sub plapumi si perne vreo douazeci de conserve de mazare.
Si una de fasole cu ciolan afumat.
Stia ca toate acestea la un loc sunt mult mai mari decat un bob de mazare, dar se gandi ca si fetele din ziua de astazi nu mai sunt la fel de mironosite ca cele de altadata si astfel rezultatul testului urma sa fie unul verosimil caci lucrurile se contrabalansau.
-Spune-mi draga mea,cum ai dormit asta seara?
-Ingrozitor,de-a dreptul ingrozitor!
-Printesa mea...exclama tanarul rotind-o deja in brate pe viitoarea lui sotie.Stiam eu,stiam eu ca esti atat de delicata,atat de...sensibila.Ca o veritabila Printesa,in plin termen de garantie !
Printesa-cum i-a ramas numele,caci de atunci toti i-au spus asa, nu a stiut niciodata ca a dormit pe douazeci
de conserve de mazare.
Si una de fasole cu ciolan afumat.
Dar din acea seara ea a stiut pentru tot restul vietii ei ca niciodata nu o sa mai doarma noaptea cu piercingul in buza si in nas.Atat de mult au incomodat-o in acea seara...
incat a dormit ingrozitor,de-a dreptul ingrozitor!
Mai rau cum nu mai dormise niciodata in viata ei...

THE END

Amintiri din Epoca Noastra

2010-02-25T10:43:00.000-08:00

Sourire

Sa zambim

2010-02-22T14:56:00.001-08:00

Pentru ca imi place sa zambesc.
Pentru ca imi place sa ii fac pe altii sa zambeasca
Uneori zambim avand patrunjel intre dinti.Pentru cel iubit,acela este insa cel mai adorabil zambet de pe Planeta.
Alteori afisam zambete false.Prefacatorie.
-Imi place rochi ta!
-O ....multumesc!
De fapt gandesti:este cea mai ingrozitoare rochie de pe lume.Arde-o! Si ca sa nu tradezi adevarul,vine salvarea- si tronezi imediat un...-da,nimic altceva decat :)
Zambim de amar alteori.
Zambim ca sa dam putere altora cand si noua ne este greu.
Zambim cand privim cerul?Zambim cand vedem doi batranei tinandu-se de mana?Normal ar fi sa o facem.
Zambim cand suntem beti-de fericire,de iubire,de miresme placute,de alcool...
Zambim pentru ca cei dragi zambesc.
Zambim.
Daca avem Free Hugs,de ce nu ar fi si Free Smiles?
Daca Jocul Imbratisarilor nu il joaca toti doritorii din lipsa de curaj,nu pot spune ca stam la fel si la capitolul cu zambetul...Zicem ca nimeni nu ne da nimic cand primim zilnic tone de zambete.Gratis!
Zi de zi il pasam de la unul la altul,sare din buze in buze,ne imprietenim prin zambete,suntem conectati prin acea linie care se ridica de colturi pe fata noastra lasand sa exprime indiferent de ceea ce simtim cu adevarat pe interior:
Uite...zambesc!
De ce sa nu facem o intreaga retea de Zambete Online?
Incep eu, uite:

-UITE... ZAMBESC!

Ati zambit?

*Norc ca am cinci degete...

Imi doresc:

2010-02-19T10:40:00.000-08:00

Imi doresc sa nu mai am momente in care imi pierd inspiratia

Imi doresc sa am o tufa intreaga de zmeura in camera mea din care sa culeg zi si noapte si sa nu se termine niciodata,sa o ud cu lapte si sa dea roade
sa merg intr-un voluntariat care sa aiba ca scop ajutarea copiilor

sa nu imi mai misc tot timpul dintele crezand ca o sa imi cada
sa calaresc un elefant
sa am un kimono veritabil
sa nu ma apuc de fumat
sa fac o fotografie care sa ramana in istorie
sa imi pot alege visele
sa stiu sa crosetez
sa am un mecanism care sa ma faca imediat dimineata cand ma trezesc sa imi treaca starea de leneveala(cu exceptia weekendurilor)
sa nu mai refuz sa ud plantele de apartament
sa am o emisiune de seara la radio
Imi doresc sa pot sa plang de fata cu altii
Imi doresc sa pot sterge praful cu privirea
sa pictez un tablou imens si sa pot da gaura in perete batand un cui sa il atarn acolo
imi doresc sa intalnesc cu extraterestru,fie acesta bun sau rau
imi doresc sa imi mobilizez gandurile,sa nu le mai las la stadiul de Ganduri si sa incep sa scriu povesti fantastice pentru copii
imi doresc sa imi intineresc ursuletul de plus veteran,ce il am de la 6 ani
sa nu mai stau o jumatate de ora in fata raftului cu dulciuri sa ma gandesc ce sa imi iau
sa am curajul sa imi cumpar broscuta testoasa fara sa imi mai fac griji ca o sa imi moara
sa scriu cu pana de gasca
sa merg intr-o croaziera pe o corabie cu panze(nu moderna)
sa intru intr-o carte care mi-ar placea mult si sa urmaresc personajele fara ca ele sa ma vada
sa scriu un scenariu bun
ca viata sa fie uneori o piesa de teatru in care sa putem face ce ne taie capul fara repercursiuni
sa ma urc in varful unui iceberg si de acolo sa strig cat ma tin plamanii :sunt liberaaa!
sa vad aurora boreala
sa vorbesc cu un animal
sa ingrop o capsula a timpului
sa mi se goleasca singur cosul de sub birou
sa am gene mai frumoase
sa fac o opera de arta folosind un disc de pick-up
sa nu promit decat atunci cand as fi sigura ca pot tine promisiunea
sa primesc un ceainic adorabil
sa nu imi mai fie teama sa imi vopsesc parul
sa nu imi mai fie frica de apa adanca
sa nu imi tradeze expresia fetei starea de spirit negativa
sa stiu sa fac prajitura cu ness
sa am un magazin cu chestii vintage
sa nu mai uit sa scriu pe blog
sa imi folosesc ideile
sa imi folosesc ideile
sa le folosesc
folosesc
ideile
ideile
...eile
le
le
...
Imi doresc:
sa se indeplineasca toate cele scrise mai sus

Replica iubirii

2010-01-06T12:42:00.000-08:00

Dupa ce Costel a realizat ca viata nu este pe atat de portocalie pe cat se astepta el si ca nu ajungi intotdeauna ceea ce vrei(un vanzator de prune i-a pus odata intrebarea daca nu cumva el e din clasa clemetinelor),traind acum cu incertitudinea legata de originile sale si punandu-si intrebari existentiale a ajuns in postura in care nici nu stie cu cine ar trebui sa fie rasist.Perechea lui,ce ar trebui sa fie?
Catastrofa s-a produs in momentul in care a fost verificata expresia,,cine se aseamana se aduna'' si astfel o aricioaca ce se credea cactus s-a indragostit de el.Copilul ce a rezultat in urma dragostei celor doi,ce sa fie oare?
Corect,o Portocalo-Mandarino-Clemento-Cactuso-Aricioido... - Punkist!
Dilema Portocalo-Mandarino-Clemento-Cactuso-Aricioido- Punkist-ului:
-Dar eu,cu cine sa mai fiu rasist?

Costel

2010-01-05T12:22:00.000-08:00

Costel,este o portocala pudica.

Ca sa nu mai fie rusinos,mai intai i-am scos ochii-astfel el nu a vazut ca l-am dezbracat in pielea goala .

Odata dezbracat,intimitatea i-a fost violata.

Costel,este primul portocal deflorat!

Cititi in soapta:drama cea mai mare traita de Costel,este insa data de faptul ca acesta nu isi poate insusi conditia de mandarina.De mic si-a renegat familia de citricioide din care provine,visul sau fiind acela ca atunci cand o sa fie mare sa devina Portocal.

Economii la...Pusculita

2010-01-04T22:33:00.000-08:00

Este dimineata.Mananc lapte cu turta dulce si ma gandesc la cum sa iti dramuiesti banii,la cum sa fii econom.Un fapt cat se poate de normal,nimeni nu ar trebui sa gaseasca ceva ciudat in asta.Se pare ca turta dulce in combinatie cu lichidul albicios din sanul vacii stimuleaza dorinta de a fi rational,de a te gandi la zilele negre si iti stimuleaza simtul agonisirii.Ne da de gandit si ne face sa...(intocmai!)-sa ne cumparam o pusculita.
Eu cred ca avem nevoie de o pusculita vorbitoare.Una magica sau in cazul in care duhul lampii este mult prea lenes sa se trezeasca in 2010 ne-ar fi folositoare si una electronica.Atunci cand vrem sa luam din ea mai multi bani decat am pus ultima data sa ne mustre,sa ne certe si sa ne aminteasca de faptul ca ea e Pusculita-The Boss.Am avea nevoie de o pusculita care sa ne muste de degete atunci cand scoatem prea des bani din ea.Sa te intrebe:chiar ai nevoie de cerceii aia?chiar iti este atat de util inca un parfum?Uita-te la mine la naiba,sunt o Pusculita-Porc!Eu ar trebui sa put,dar nu ma vait.Ce as putea face?Sa bag singura mana in mine si sa fur niste bani?Ok,sa zicem ca as face asta.Si apoi ce?Topai asa roz si dodoloata pe strada printre masini,sar pe tejgheaua unui magazin si zic:va rog frumos,imi puteti da si mie un parfum?Da,da,chiar vedeti bine-Sunt o Pusculita!O Porc-Pusculita!Hmm...si daca e hypermarket ce ma fac?Desigur,asta nu ai luat in calcul,nu?Cum ajung eu la casa prin coada aia de canibali?Se pare ca nu va ajunge faptul ca ne mancati.Rupeti bucati din noi- porci simpatici si roz si va hraniti rupand cu dintii dintr-o ciozvarta.Din ceea ce a fost candva pulpa sexi a vreunei purcele cu personalitate admirate de intreaga hoarda de porcime din cotet.Rusine!Si acum ne vreti pe noi sa va pastram si banii...
Data viitoare cand bagati mana sa luati un ban,va sparg mai!Va sparg cum spargeti voi pusculitele nevinovate, simbol al hranei voastre stomacale.Sau si mai bine,m-am hotarat-va mananc de vii mai!

Prietenia

2010-01-04T12:55:00.000-08:00

un prieten adevarat este acela care iti ofera libertatea totala de a fi tu insuti...

Cui nu ii place sa fie liber,independent?Cum se simte libertatea?
Stiu,in primul rand cum de imi pot eu permite sa incep cu o intrebare.Adica...nu scriu nimic luni de zile si apoi ma trezesc dintr-o data sa scriu iar asta nu oricum,ci despre prietenie.Simt ca nu mai pot sa scriu chiar daca am idei(asta am mai zis-o si intra la alta categorie) insa stiu ca imi place sa am prieteni si despre asta pot scrie la orice ora din zi si noapte.Putini.Imi face placere sa stiu ca sunt putini ca astfel nu stau cu grija lor.Nu stau sa ma gandesc daca sunt adevarati sau daca ma tradeaza.Cel mai mult imi place sa fie foarte putini.Sa ma poti trezi in miezul noptii buimaca dupa o sticla de vin(bine am exagerat,trei pahare) si sa ma intrebi:auzi,dar cine sunt prietenii tai?
Cand am timp liber citesc diverse carti.Nimic dubios.Dar cel mai mult imi place sa citesc in carti despre prietenii.Imi place sa citesc si despre trandafiri,pasari care nu pleaca in tarile calde,marmelada,oameni care picteaza,clowni sufocati,despre tradare si alteori despre adevar,pictori si artisti nebuni,clepsidre gaurite de destin cu scurgeri de sentimente,carti de duzina si de marii clasici,carti patate de sute de amprente la colturi,carti planse cu lacrimi sarate dar nu din mare ci de ochi ce vad realitatea cotidiana.Carti impregnate cu personalitate,pipaite de varfurile atator degete.Cartile au intimitatea violata!
Si in aceste file gasim pagini scrise despre prietenii...Intr-o zi,o sa scriu si eu una.Da,da,poate auziti de mine.Pana atunci,ma multumesc sa am prieteni.Putini.Adevarati.Aceia pentru care de mica ma gandeam-oare daca acum imi cereti sa imi tai un deget ca ei sa nu pateasca ceva rau,as face asta?
Norocul meu ca am toate degetele,o sa tot am ce taia...
Si prietenia ofera libertate.Si in aceasta libertate alergi ca pe campii pline cu levantica si capsuni uriase.Te bucuri de ea si celalalt odata cu tine vazandu-ti entuziasmul datorat increderii care si-a pus-o in tine.Stiti voi...e ca atunci cand iti asezi in mainile celuilalt sufletul.
-Ia-l!
-Ce sa fac cu el?
-Pasteaza-l!
-Pana cand...?
-Pana cand o sa imi creasca douazeci de degete inapoi!
Uneori,acestor prieteni le citesti seara povesti.Povesti din carti patate cu lacrimi,atinse de sute de degete fiecare cu amprenta lui unica,unul din ele asteptand sa fie taiat.Ca apoi,cand intr-o buna zi si celalalt isi taie unul pentru tine,sa incepi sa ti le lipesti la loc.Impreuna faceti o singura mana functionala.
Dar ce mai mana...! Mana Voastra o sa deschida cartile patate de amintiri.

Pata

2009-12-21T15:22:00.000-08:00

Ma gandeam eu asa in creierul meu uscat si batut de vant oare cum arata o pata?Da,ati inteles bine: o pa-ta.pata.chestia aia enervanta in forma neregulata care tocmai ti-a patat minunatie de cravata sau stiu si eu,rochie de gala.Sparcaitura diforma care se stramba la tine de pe gulerul camasii.stai,vezi bine sau...sau chiar pata aia scoate limba la tine?Alaturi,pata de pe manseta iti face cu ochiul siret:cand ti-a cazut cafeaua din lingurita(Pleosc!)fix pe tine,tipa aia buna de la masa de alaturi si-a indreptat privirea brusc spre tine.Te simti atat de bine...nu patasi degeaba manseta,tipa deja te gandesti ca se gandeste:ce simpatic este in neindemanarea lui...sigur e bun la pat!In mintea tipei in secunda doi este ceva de genul:ce pampalaaauuu,sigur e la fel de nepriceput si cand vine vorba de altele...Da,petele sunt foarte importante.Ele au personalitate.Si tupeu!Ele nu se tem sa cada.Petele ne unesc si fac fabricile de detergenti sa supravietuiasca.Cate reclame nu sunt la detergenti?De cate ori am auzit ca albul mai alb de alb nu a mai existat asa de...phoaa...de pe vremea cand era albul imaculat?Da,asa ziceam si eu.Pai zapada stie ea ce stie.Desigur,pana vine unu si face pipi pe minunatie de imaculat:uite,Pata in splendoarea ei.Ce poate fi mai artistic decat un pipi ce a ciuruit zapada?Aceea este The Pata.
Eu am o pata pe pijama.Ce forma are?Adica...stai asa,cum vine asta?Pata are forma de...pata.
-Fleosc!
-Aaaa....scuza-ma, nu am vrut!Nu am vrut sa imi pice bulionul pe tine, a fost din gresala.Am simtit ca urma sa vina un cutremur si m-am cutremurat inainte...
Pai sa vedem-cum poti sa jignesti o pata?
-Auzi fa'/ba' pato,ia uite ce moaca de obosita ai!Storcito!
-Stii...eu sunt o pata de carmin,am fusta scurta si mi se vad bulanele.
-Ha,ha,eu sunt o pata de saliva de...lacusta.Na!Fusta mea verde lasa la vedere cracii astia ce bat tot ce-nseamna craci in lumea femeilor cu minte de...insecte!Da.
Vedeti voi,petele sunt la putere.Ele leaga oamenii si ii despart.Viitorul amant este cel care a varsat pe tine punch-ul si asa l-ai cunoscut-acum iti inseli sotul cu amantul,petele astea chiar leaga familii...
O pata te desparte si de barbata-tu dupa ce ti-a prins un croseu de dreapta in nas si o picatura de sange a picat pe camasa de noapte.
-Adio,nenorocitule,ia-ti catrafusele si du-te la mata!Imi patasi minunatie de camasa de noapte...bag divort!(intre noi fie vorba...apartamentul asta este ori pe numele meu?)
Da,da...Uneori pata ti se pune pe cineva.Eee...si cu voi acum,m-am sesizat:aceasta este o exceptie de la Pata.Este pata invizibila.
-Bai mi s-a pus rau de tot pata pe una!E buna rau de tot,ma da stii cum?
Alteori ti se pune o pata in fata ochilor si esti orbit.
-Mie mi s-a pus pata rau de tot pe Bmw-ul ala!Al meu o sa fie!
Il cumperi,esti fericitul posesor si trece pe strada o masinarie din aia,o...porcarie din aia de vopseste gardurile si bing,bing,bing,furtunul vomita o pata exact pe(da,ati ghicit),caroseria masinii.Pai de domne...a cui e vina?Ti se pusese pata pe ea.
O pata de culoare...
O pata de culoare in forma de leopard-adica ovaca baltata ca vacile alea de rasa din Alpi.De ce?Pai nu stiu- i s-a pus leopardului pata pe vaca si a rezultat o ciudatenie de specie.
O pata in forma de microbuz supraetajat,de ruleta,o pata in forma de urangutan care se scobeste in nas.Pete,pete,pete.
-Fata...nu o sa iti vina sa crezi:mi-a iesit o pata pe fund!Ce ma fac?
--Nu stiu fata ce sa zic...sa iti dau eu niste Tix sa o freci?La mine a dat rezultat la toate fundurile.
Petele...sunt niste jmechere.Ele pica acolo,n-au ele treaba,vomita pe noi si devin vedete atunci cand nu le mai poti scoate.
Ce forma au petele?Petele au forme spiralate atunci cand prin fata ochilor iti zboara vara fluturi efemeri,sclipiri de chihlimbar atunci cand privesti cerul instelat,alb pufos atunci cand cerul este patat cu nori-carnatia cerului,explodeaza in mici fustite roz atunci cand pata de culoare apare in copaci odata cu imbobocirea florilor,un rosu timid atunci cand se iveste un obraz drag noua,petele...sunt pur si simplu minunate.Ele nu au o forma anume-ele iau orice forma de pe lume.Un curcubeu este o pata ce are forma a mii de priviri incantate de Miracol atintite sus pe cer,o raza de soare ia forma celui ce zambeste dupa o iarna geroasa,o petala de floare are forma unei priviri care se oglindeste intr-o alta privire cu dragoste.Petele sunt bune dar nu pentru multa vreme.E distractiv sa te gandesti:ptiu,mi-am patat blazonul de pe uniforma de Astronauta pe Terra,cat de interesanta este situatia.Dar cand pata nu mai iese...distractia dispare.
In definitiv...
,,Un curcubeu care sta un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni''. Goethe
Si cine si-ar dori sa fie o pata nebagata in seama?O pata care nu mai are haz ca sta prea mult,ii acorzi atentie,vezi ca nu ai sorti de izbanda iar dupa...o parasesti.Sa fii o pata care nu naste intrigi-ce hilar!La ce bun atunci sa mai fi o pata?Sa nu fi o pata care destrama familii,care te duce cu gandul la faptul ca ala sau alalalt este prost la pat,la faptul ca petele de pe fundurile de bucatarie nu ar iesi cu tix?
Cacat!Pai asta ar fi viata de pata?Pai ori esti pata serioasa ori esti...ce esti?
Un cacat esti!
-Fataaa...nu o sa iti vina sa crezi!
-Ce e fata?
-Am calcat intr-un cacat si mi-am patat talpa pantofului.
-Cacat...Lasa fata,baga un bilet la loto si sa fie cu noroc!

Collapse

2009-12-07T14:41:00.000-08:00

-ce crezi,Soarele este verde?
-nu am idée,uneori este violet,ma intreb daca numai eu il vad asa...
-nu,eu il vad galben
-dar galben si este,nu te inseli!
-ba da
-cum asa?
-soarele este incolor.
-AI DREPTATE!

Cadoul.

2009-12-05T12:16:00.000-08:00

Afara norii s-au colorat in negru si au acoperit cerul facandu-l sa para o calimara de cerneala.Ici-colo stele spanzurate de panza cerului indrazneau sa clipeasca din cand in cand,facand cu ochiul Celor-de-Jos.
La fereastra unei case o fetita isi lipea nasul de geam aburindu-l cu gura.Din puloverul ei rosu iesea un cap de pisoi-Wisky.Cu ochii ca doua margele acesta privea curios afara torcand lenes.Miranda stia ca este Craciunul,acea perioada in care lumea toata este plina de voie buna si pana si in cea mai saraca familie se gaseste ceva bun de mancare.Sau...cel putin asa ar trebui.Este acea perioada in care se primesc Cadouri.Cadouri...ce nume ciudat,niciodata nu a stiut mai exact ce anume contin acestea.Stia decat ca ele aduc bucurie pe chipurile oamenilor,ele sunt colorate si legate cu fundite si toti zambesc cand privesc inauntrul lor.Oare ce se ascundea Acolo...?Ea nu a primit niciodata un cadou,probabil doar pe Wisky al ei,iar asta daca se pune drept cadou un lucru pe care il gasesti singura pe strada.Pisoiul l-a gasit la coltul magazinului intr-o zi ploioasa.Cu privirea umeda,acesta parca o ruga:,,Ia-ma acasa!''.Wisky nu era insa un obiect iar ea l-a luat cu ea cu toate ca nu avea un loc numit Acasa.Mereu s-a gandit daca l-a dezamagit.Oricum,acum ii este cu siguranta mult mai bine caci nu l-a auzit plangandu-se de nimic.Miau-urile scoase de acesta sunt numai atunci cand il gadila la gat si presupune ca asta ii place sau cand isi petrece toata ziua cu nasul in castronul cu lapte sau in puloverul ei.Ce prieten bun ii era!
Miranda se gandi atunci la cei care aveau parinti,care nu se aflau intr-o casa de copii si care nu erau aratati cu degetul si strigati:Orfani!Ciudati!
Cum era sa ai o familie?Acesta era un mister la fel de mare ca si ceea ce se ascundea in cadou,dincolo de fundita frumos aranjata.Daca din cadouri isi inchipuia ca ies fluturi de hartie care se inalta spre cer ducand cu ei dorintele tale ce ar putea deveni realitate intr-o buna zi,famila era...Era cu siguranta alcatuita din mai multi oameni care se adunau laolalta in cerc si se strangeau in brate batandu-se pe umar atunci cand aveau greutati si care radeau in acelasi timp atunci cand le era bine.Familia era acolo pentru tine si nu uita niciodata ca este ziua ta de nastere sau Craciunul.
Craciunul...
O stea i-a facut cu ochiul si Wisky a fost si el mirat de acest fapt.Cat de rau era pana la urma sa nu ai parinti,se intreba fetita?Nu te bate nimeni la cap sa te speli seara pe dinti si nici nu esti sfatuit sa ai o pusculita in care sa strangi bani.Dar neavand o familie cine isi aduce aminte de tine de Craciun...?
Miranda a plecat de la fereastra brusc iar in miscarea sa grabita l-a facut pe Wisky sa alunece de sub puloverul ei pe parchet.
-Hai,vin-o la culcare!
Se schimba in pijamaua ei cu locomotive cu abur si isi pieptana parul cret.Inainte sa intre in pat trecu pe langa bradul impodobit si atinse cu varful degetului aratator un globulet pictat cu o ceata de copii in jurul unei saniute.Acesta s-a ciocnit usor in balansul sau de un altul, pictat cu un aranjament cu alte globulete.Ciudat...un globulet cu globulete.Ce dragute erau.Genele o mancau, semn ca ii era somn.Wisky i-o lua inainte si sari in pat culcusindu-se ca un rege intre pernele burdusite.In urma pisoiului s-a urcat si ea in pat, tragandu-l ocrotitor pe micul prieten langa ea.Apoi trase patura.Numai ochii i-au mai ramas afara.Incepu sa se gandeasca din nou la cadouri,la misterioasele cutiute patrate sau dreptunghiulare,plate sau bombate.Se gandi cum i-ar placea sa fie al ei.Da,romboidal!Si ce sa contina?Nu stia exact...Un elefant sau poate...o girafa.O camila?Desigur,camila era cea mai potrivita.Inchise ochii si isi imagina Cadoul.
Adormi...
A doua zi de dimineata a observat ca sub brad era plin de cutiute.De fiecare era atarnat un biletel iar pe biletele diverse nume.Niciunul nu era cu numele ei...Nicio o Miranda frumos caligrafiat.Wisky ce se uita si el cu privirea lui de milog mieuna pentru prima oara fara sa il fi gadilat si fara sa bea lapte din castronul lui.Ce norocos,numele lui era scris macar pe castron!Atunci ingrijitoarea intra in camera si ii spuse pe un ton autoritar sa se schimbe si sa mearga in biroul directoarei.Fetita se panica deja,se gandea ca cine stie,poate au descoperit ca a facut vreo boacana,poate vroiau sa il ia pe Wisky de langa ea zicandu-i din nou tampenia conform careia lasa prea mult par.
Se schimba repede in rochia de sarbatoare fara ca sa stie de ce,isi pieptana in graba buclele rebele si cu pisoiul la piept iesi pe coridor.Usa crapata de la cabinetul directoarei o inspaimanta, facand-o sa inainteze cu pasi marunti.Cand a intrat,a ramas in pragul usii cu gura cascata pana la glezne.
-Inchide usa aia odata dupa tine,i se adresa directoarea.
-Ma scuzati,eu...stiti,eu...
-Fetita naroada,asa ai fost intotdeauna.Termina cu balbaiala macar acum si poarta-te ca atare.Ai grija sa le faci impresie buna.Puteti intra!
Dintr-o usa laturalnica de care habar nu avea ca duce inspre un loc anume si ca dincolo de ea exista ceva au aparut doi oameni.Tinandu-se de mana acestia au pasit cu emotie in incapere si parca s-a luminat camera toata.O femeie tanara cu o pereche de ochelari mari rotunzi, statea neclintita la bratul unui barbat cu privire calda.Amandoi erau imbracati ingrijit si cu atentie la detalii.Ea avea parul lung si neted cu o floare mare galbena prinsa in lateral.Purta o vestuta incheiata pana la ultimul nasture pe deasupra unei camasi inflorate.El avea cravata si pantofi putin cam ponositi.
Directoarea isi pierdea rabdarea in fata celor trei ce au ramas inmarmuriti tot privindu-se si rupse tacerea:
-Haideti sa terminam odata cu toata tevatura asta,Dumnezeule mare,este Craciunul!Credeti ca nu am nimic altceva mai bun de facut decat sa raman si astazi in scaunul asta nenorocit?Va place de ea?Spuneti ceva si semnati sau hotarati-va ce faceti.Eu v-am avertizat ca este o pacoste.
-Este...Perfecta,au spus amandoi in cor cu glasurile tremurande,pline de emotie.
Miranda privea socata si nu stia ce sa creada.Cine erau acei oameni draguti?
-Nici nu ma puteam astepta la altceva,cine se aseamana se aduna,spuse directoarea rupand tacerea ce se instalase din nou.Bun,luati-o la pachet si a vostra este.Fetito,ce mai astepti?Du-te si fa-ti bagajul,pleci Acasa!
Acasa?Acasa...?Auzise bine?Exista un loc pentru ea numit Acasa?Cu acei oameni simpatici?Oare putea sa il ia si pe Wisky?
-Fisticu' meu...exclama exaltata fetita.Adica...ma scuzati,la ordinele dumneavostra am vrut sa zic,spuse ea ducand mana la frunte in semn de salut militaresc.
-Stai,nu pleca asa repede,spuse femeia cu floare galbena in par facand un pas spre ea.
O apuca in cel mai calduros mod de umar si o privi cu ceea ce gandi ca este Dragoste.
-Sa ne prezentam.Eu sunt Nora,iar el este sotul meu Gelu.Stii tu...noi nu putem avea copii,o sa iti explicam noi cum sta treaba...
Duse mana la obraji rosind iara poi se apleca asupra ei sarutand-o pe frunte.Nimeni nu mai facuse asa ceva pana acum,simti caldura buzelor.
Fara sa mai sovaie o clipita,Miranda sari in bratele celor doi.Atunci,se vazura toti adunati in cerc cu bratele inlantuite de gat.Se comportau ca o Familie iar acesta era primul Cadou ce il primise vreo data.Iata deci ce se ascundea in interiorul cutiutei romboidale impachetata frumos si cu fundita...Doi oameni iubitori gata sa iti ofere o Casa.
-Fuguta,te asteapta o camera a ta.Si ghici ce?Avem si brad...
Atunci Miranda a fugit mancand parchetul tinandu-l strans pe Wisky la piept si aruncand de-a valma in valiza tot ce era in sifonier.Se gandi ca steaua de ieri seara pe ea o alesese de Acolo-de-Jos sa ii faca cu ochiul.Se intoarse la Familia ei si intra intre cei doi avand curajul sa ii apuce de mana.Isi simtea palmele mici ocrotite de mainile mari ale celor doi oameni zambitori.
-Pot sa va spun Familie?
-Desigur micutuo...Si o sa ne jucam multe jocuri si o sa ii facem un culcus lui Wisky si o sa primesti multe cadouri.
-Cadouri?
-Da.
-Si ce contin ele mai exact?
-Cum,nu stii?
-Ba cred ca stiu,dar nimeni altcineva nu mi-a mai spus ce stiu ei ca au in interior si nu vreau sa gresesc cu ceva.
-Spune asa,a spus Familia in cor.Cadourile contin fluturi de hartie care zboara sus spre cer si duc cu ei toate dorintele tale fiind purtate de vant pana ce intr-o buna zi ele se indeplinesc...

Haiku

2009-11-13T09:20:00.000-08:00

Coloana vertebrală -
toamna ramifică timpul .

Transparenţa timpului ,
prinde toamna de-un picior…

ochiul luminii -
dezgheţul priveşte iar
spre noi, lăcrimos

anotimpul blând
verde îmbrăţişează
graniţa iernii

Măsele de lemn ,
reflectate pe cerul apei .

Solemna tăcere ,
Ochiul Soare o contemplă .

Maxime

2009-11-10T21:21:00.000-08:00

Mi-am propus ca in fiecare zi sa citesc sau sa observ un lucru care sa imi bucure sufletul.La care sa ma pot gandi seara cand privesc in urma la acea zi si sa pot spune multumita,impacata:da!astazi...am invatat ceva.
Nu pot spune ca asta nu se intampla in mare parte a timpului si pana acum-privesc innebunita in toate colturile acestei lumi ce isi dezvaluie in fata mea decat o particica din umar,dar altceva este atunci cand iti propui.
Rasfoind un asa-numit Dictionar de Maxime am gasit unele ce mi-au placut in mod deosebit.Au fost acel gen de cuvinte insiruite ce imi doream sa mi le amintesc candva,sa nu le dau uitarii,sa mai reflectez asupra lor,sa le las sa se joace cu mintea mea.Fie ca au adus in fata idei neobisnuite sau viziuni cu totul noi,fie ca mi-au atras atentia pur si simplu,cert este ca ele mi-au ,,furat'' o secunda din viata facandu-ma sa reflectez asupra lor:).

Amentinarile sunt arme pentru cel amenintat. Leonardo da Vinci
Nu avem nevoie de ajutorul prietenilor,cat mai ales de increderea in ajutorul lor. Epicur
Adevarul creator de iluzii este singurul pe care-l iubesc.J.Renard
Acordul felului de a gandi naste prietenia. Democrit
Omul desavarsit roseste de teama ca actiunile sale sa nu ramana in urma cuvintelor. Lun Yu
Nimic nu e mai altceva,fata cu artisticul,decat superficialul. I.L.Caragiale
Fiecare asculta numai ce intelege. Goethe
Cine se gandeste numai la locul unde trebuie sa ajunga,isi strica placerea calatoriei. Ruckert
Se caznesc muntii in durerile facerii si se naste un biet soricel.
Imaginatia galopeaza;judecata merge la pas. Voltaire
Iubirea nu admite niciunui iubit sa nu-i raspunda cu iubire. Dante
Ramai de-a pururi copil daca nu stii ce s-a intamplat inaintea nasterii tale.
Un curcubeu care sta un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni. Goethe
Singura carte perfecta o scriam eu,daca puteam. J.Renard
Cine vrea sa ajunga bogat intr-o zi,va fi spanzurat intr-un an. Leonardo da Vinci
Uneori esti tot atat de deosebit de tine insuti ca si de altii. La Rochefocald

Seasons

2009-11-05T05:58:00.000-08:00

Nu stiu de ce dar cel mai mult imi place sa vorbesc despre anotimpuri.Fac ce fac si atunci cand scriu o data la trei saptamani nu pot sa nu includ cuvantul toamna,iarna,primavara...Asadar:
Toamna aceasta pe care am trait-o din plin este pe duca...Isi arunca peste umar aroganta esarfa,ne priveste cu coada ochiului ca o vampa,isi scutura ultimele frunze din par,se intoarce la 108 grade pe tocurile ei si dusa e...Toamna este o domnisoara sexi!Este femeia ,,dorita'' de orice barbat:moody,plina de toane,care are ca activitate preferata sa se tot schimbe de haine,care plange mii de litri de lacrimi(ploaie).Ce sa mai,Toamna este famme fatalle.Iarna este o tupeista.O lipicioasa care iti ingheata sarutul pe buze,care te face sa dardai in fata ei,care te inroseste in obraji si te face sa iti sufli aer cald in palme ca sa ii rezisti.Este eleganta,pretentioasa.Iti bucura inima si cutremura sufletul.Sa nu ne gandim totusi ce caracterizari ar fi trebuit facute daca am asocia acestor anotimpuri Barbatul.Nu stiu,eu as declara inca de pe acum ca l-as alege pe Primavar.Am eu impresia ca asa fresh,intotdeauna la cravata,avand puterea sa faca florile sa rasara din pamant pentru mine si sa faca soarele sa dogoare caldura,l-as iubi la nebunie.Stiu...nici nu am multe pretentii.
O sa ninga in curand.Puii de animalute au sa faca pentru prima oara cunostiinta cu zapada.Au sa se mire ca o simt atat de rece la pernitele picioruselor si o sa ii surprinda ca linsa le potoleste setea.Se vor uita cu ochi umezi in sus la stapanii cu fete moroconoase si au sa se intrebe de ce nu sunt si ei la fel de fericiti,de ce nu zburda prin zapada.Micutele pufozitati nu stiu ca asta presupune pentru stapan o factura mai mare la intretinere,bani in plus dati pe nu stiu cate perechi de cizmulite pentru intreaga gloata de copii de acasa.Puii de oameni o sa faca la fel.La fel cum faceam si noi cand eram mici mogaldete,la fel cum au facut si strabunicii nostrii ai caror parinti se ingrijorau ca nu mai au suficiente lemne in sopron,destul malai in hambar.
Copacii infloresc iarna.Nu o fac insa cu flori din acelea adevarate,ci in siruri lungi de luminite colorate.Primarii binevoitori fac sa infloreasca pana si stalpii.
Si toate aceste luminite se vor reflecta in ochii nostri.

We had joy we had fun we had seasons in the sun
But the hills that we climbed were just seasons out of time

Indoiala

2009-10-30T14:47:00.000-07:00

...si de atunci se gandeste mereu:
''-cum m-au vazut oare...ca doar mi-am lipit spatele de zid in dreptul acelui con de umbra cat am putut mai bine...''
,,Ciudat...'',mai gandi cocosatul si adormi apoi in celula umeda,neimpacat.

People

2009-10-21T11:40:00.000-07:00

M-am gandit sa scriu despre oameni.Despre tot felul de oameni si ceea ce fac ei si ce gandesc ei.Desigur,eu nu am de unde sa stiu ce anume este in capul tuturor oamenilor,nici macar la cateva zeci.Dar eu le vad zilnic fetele si asta se intampla cu mai mult de cateva zeci de oameni.Asta pentru ca nu merg cu capul lasat in pamant.Si ce vad?In mare parte vad oameni care nu ma vad.Adica...de ce m-ar vedea?Se grabesc sa ajunga acasa la ei.Acolo unde au perna lor cu ratuste,pisica cu zgarda anti-pureci,sarmalutelelor calde dar mai ales pe cei dragi lor.La ce se asteapta oamenii sa gaseasca acasa?Pe multi cred ca ii asteapta vasele nespalate insa cum sa se poata plange?Pana si pe cei mai singuratici dintre noi ii asteapta ceva,fie chiar si o factura(chiar daca nu te asteapta cu o imbratisare calda).Unii nici macar nu vor sa ajunga acasa.
Oamenii...se stramba cand nu le place ceva.Nu o sa vedem niciodata un om zambaret care vede o chiftea stricata.Sau poate da...De ce nu?O chiftea stricata este o chiftea funny,deci in concluzie poate sa fie la fel de buna ca o chiftea inca in perioada de valabilitate.Lasand la o parte treaba cu chifteaua oamenii mai fac si fete satisfacute.Le citesti aceasta expresie atunci cand intra de la rece la cald,cand stau langa o soba.Mie imi plac oamenii pentru multitudinea de stari ce le pot alterna de la un minut la altul si pentru capacitatea lor de a lasa trecutul in urma pana la...urma.Pentru felul in care iau decizii radicale:azi...ma rad in cap si apoi imi fac creasta mov!Maine...imi fac implant de par ca imi vreau parul inapoi.Imi plac oamenii pentru ca sunt liberi sa gandeasca ce vor si sa isi exprime parerile.Daca tie iti place cicolata cu ardei iute si mie nu,poti sa iti exprimi vehement parerea ta ca eu nu am gusturi bune.Mereu m-am gandit ca gusturile se discuta...

Lucruri mici

2009-10-20T11:26:00.000-07:00

Hai sa ne hranim sufletul!
Sa ne bucuram de lucruri mici...Cat de frumos este sa te bucuri ca mananci o bomboana buna,ca ai avut un vis frumos,tinut o mana calda si iubitoare in mana ta sau primit o mangaiere pe obraz...Eu ma bucur cand merg pe alei.Primavara,vara,iarna dar mai ales toamna...
Noi chiar avem nevoie sa zambim.Avem nevoie sa mancam Torturi de Zambete facute dupa retete speciale.Am bagat degetul in calimara cu cerneala si am desenat pe perete :)
M-am spalat dar am ramas cu varful degetului aratator albastru.Haios-Zambesc.
Cat de mari sunt de fapt acele lucruri mici?
Sa miroasa a curat!Nimic nu se compara cu asta...Un oarecare spunea ca orice e dat cu spray ascunde ca pute.Nu e valabil mereu dar...sa miroasa a curat!Stiti cum este sa scrii fara sa te gandesti la ce scrii?La ce o sa fie scris peste doua cuvinte?Asa fac eu acum.
Lucrurile mici sunt cele care isi gadila simturile.Esti gata sa iei o durere asupra ta numai ca sa nu o simta o persoana draga?Voi stiti ca vine iarna?Realizati ce inseamna asta?O sa avem o sumedenie de lucruri mici de care o sa ne putem bucura.O sa putem sta gura-casca sa prindem din zbor fulgisori de nea.O sa facem cadouase frumos impachetate.Lipite migalos cu scoci.Lipite cu dragoste...O sa desfacem pachetelele acestea minunate si o sa sarim in sus facand:wwwiiii...
O sa ne bucuram ca suntem primii ce calca pe o portiune neatinsa acoperita de nea si cei care nu sunt prea tupeisti or sa sparga gheata.La propriu...
Uite,spre exemplu mie imi place sa scriu fara sa ma gandesc.Decat sa ma uit la degetele mele.Este un lucru mic,categoric.Dar uite ca imi face placere.Dati din maini!Eu asa zic...Cum spunea un profesor:mai tata...e si pacat sa inchilozati de la varsta asta,dati din maini si din picioare...
Ce putem face in miez de noapte cand ne trezim si nu putem adormi?Putem sa ne apucam sa scriem o scrisoare sufletului nostru pereche chiar daca nu l-am intalnit inca.Mi se pare un lucru cat se poate de potrivit.De ce nu facem asta?Ne putem apuca sa lasam prin testament colectia nostra de coduri de bare la care tinem atat de mult.Putem sa dam dedicatii la un radio pe care prietenii nostrii nu il asculta.De ce sa faci lucrurile doar ca sa te lauzi cu ele,de ochii lumii?Lucrurile mici sunt cele de zi cu zi.La cate o ocazie mai mare nu o sa ai niciodata timp de lucruri mici.O sa fii ocupat sa alergi frenetic dintr-un colt in altul.O zi obisnuita este aceea in care te trezesti si nu vrei sa te trezesti dar trebuie.Si te trezesti pana la urma:).

Proiectii

2009-10-14T03:53:00.000-07:00

Pe peretele opus,umbrele lor s-au sarutat indelung...
La cativa pasi,Ea si El,
priveau uluiti Minunea...

Pista pentru femei

2009-09-26T10:41:00.000-07:00

Strazile noastre sunt proaste!Dar vai...asta se stie deja.Cum imi pot permite eu sa mai constat inca o data?De parca autoritatile nu cunosc problema...
Daca ne-ar fi drumul pavat cu fericire( cum ni se ureaza uneori in mesajele de aniversare) asa cum este ,,pavat'' cu gropi...am ajunge departe.Am fi cu siguranta una din tarile cu cea mai infloritoare populatie.Toti oamenii fara adapost ar avea mereu zambetul pe buze,toti vagabonzii.Cand ar da intr-o groapa(in medie o data la un minut),ar uita cu totii de toate grijile.In loc sa ne amintim de fiecare data cat de mult ne enerveaza gropile tarii noastre,nu inteleg de ce nu am alege sa facem din acest fapt un beneficiu.Daca tot avem abundenta de gropi,pai sa ne folosim de faptul ca exista.
Putem sa ne propunem ca de fiecare data cand roata masinii scapa intr-o groapa sau piciorul nostru se afunda subit in asfalt,sa ne amintim de o intamplare fericita din viata noastra.Pai va spun eu ce s-ar intampla-am ajunge sa nu avem atatea amintiri frumoase de rememorat cate gropi.Cu atat mai bine...am cauta sa traim cat mai multe clipe frumoase zi de zi ca sa rezervam cate o amintire fiecarei gropi.De ce sa ne plangem cand uite cum am putea sa facem lucrurile sa ia o cu totul alta intorsura...De ce sa ne facem un semn cu pixul pe mana sau sa ne legam o ata de deget ca sa nu uitam ca trebuie sa o luam pe bunica de la spital,masina din service sau sa cumparam spanac?De ce sa nu ne spunem:sa-mi aduc aminte sa cumpar detergent cu prima ocazie cand dau intr-o groapa!Si gata...memento natural.
Femeile...sunt insa cele care sufera cel mai mult din cauza gropilor.Si o simt pe proprii pantofi.Pe minunatia aceia de pantofiori delicati pe care risti sa ii botesti in varf inca de la prima purtare.De ce?Bineinteles,pentru ca strazile sunt proaste.Cata...suferinta.Cata suferinta si pentru sotii femeilor acestora.Ganditi-va in cate perechi de pantofi or sa investeasca anual barbatii pentru consoartele lor ce nu se pot prezenta la birou cu pantofii scofalciti.
Uite ce propun eu-sa se faca piste pentru femei cu tocuri!
De ce numai piste pentru biciclisti?O.K,lor le poate sari lantul...insa noua?Flecurile noastre,cum ajung?
Pana la urma...si cizmarii trebuie sa traiasca,am inteles!
Ia uitati cum relele unei tari din punctul de vedere al majoritatii,aduc binele altora!
Sa fim seriosi-gropile...sunt si ele folositoare in felul lor.

Autumnal

2009-09-16T08:44:00.000-07:00

woow...
!vine din nou toamna.Nu stiu cum este asta pentru voi,insa pentru mine este perfect.Minunatul anotimp.Capriciosul anotimp.O sa ne infasuram in esarfe imense.O sa avem iubiti noi, special pentru acest anotimp.O sa mergem la scoala in zile ploioase cu ghiozdane full de carti-sau ma rog...genti moderne neincapatoare dar cu o catarama imensa.
Dar tu cu mine as vrea sa fim...
Doar tu cu mine as vrea sa fim...
Doar tu cu mine as vrea sa fim... ,sunt versurile ce se tot repeta la inceputul melodiei ,,Cand se lasa seara''.Pasarea colibri.

Si cad castanele! Cad in reluare si fetele imbujorate cu panere alearga spre ele si le prind din zbor in timp ce coditele impletite sar si ele.Sau...
domnite pe tocuri mult prea inalte se apleaca fitos spre ele cu grija ca nu cumva sa li se lipeasca parul in picaj de glossul de pe buze dat in exces si exclama:Uite,o capsuna!A venit toamna!
Pentru noi toti acest lucru este evident.Desigur...intr-un mod diferit.
Si pasarile se plictisesc de noi si copii invata la gradinita ca se reintorc in Tarile Calde...Cumpara de la noi lotiune de plaja la promotie si duse sunt.A venit toamna!
Si copacii se gandesc ca a venit momentul sa isi innoiasca garderoba si sa arunce multe din hainele vechi.Se scutura bine si maturatorii vin si strang in urma lor.Nu se folosesc insa de ,,hainele'' lepadate-considera mult prea moderne timpurile noastre sa imbrace costumul lui Adam si al Evei.
Si ploua... ploua...ploua...oua...uaaaa!Si cosurile de gunoi stradale se umplu de umbrele cu gatul sucit.Ambulantele sunt insa in concediu de melancolie tomnatecă...
Ceainariile sunt invadate.Celebrul slogan este auzit mai des.Hai ca stiti...-Carte in abur de ceai!
Si radiourile canta:(...)acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac,
sau mai bine,sau mai bine cu umbra ta...
Iar daca noua nu ne este inca foarte clar, Nicu Alifantis ne mai anunta inca o data prin minunata melodie ,,Emotie de toamna''(multumiri poetului Nichita Stanescu pentru versuri)ca a venit...a venit...TOAMNA!

Pechinezii

2009-08-25T12:56:00.000-07:00

Poate recunoasteti acele mici creaturi pufoase,graitoare de yodler-uri ham-ham-uitoare,miniaturi patrupede etalate cu mandrie stradal de catre stapanii lor.
Daca inca nu ati ghicit ,,personajul'' ,este vorba de pechinezi...(mai scria si in titlu)
Nu stiu cum se face...(ca eu iubesc animalele),dar fata de micile sufletele cu blanita manifest o respingere...reciproca as spune.De fiecare data cand trec pe langa unul,ii urmaresc privirea incruntata,codita ca un pamatuf de praf rotitor,nasul umed care adulmeca dar mai ales...felul acela fenomenal in care parca toti isi musca limba.Iesita putin printre dintii maruntei din fata,ei parca au vesnic limba scoasa.Si fiarele...bestiile...urmaresc cu privirea umeda si feroce piciorul tau.Sunt ademeniti de mirosul jeans-ului,saliveaza,vor sa te smotoceasca.Tu nu ai idee cand sa te astepti ca pleaca pe ,,campul de lupta'',nu ghicesti in ce moment creierasul lui se pregateste sa proceseze:ambuscadaaaa!
Pe mine una...acesti catelusi ,,hazlii'' ma fac de fiecare data cand trec pe langa ei,sa le arunc priviri suspicioase.Intr-o zi, or sa ne infulece de vii,cu tot cu plasa de cumparaturi si bormasina din ea.Viperele!

Domnul,mergea elegant pe strada.Dunga de la pantalonul fin iti taia pana si privirea.Pantofii...luceau in lumina soarelui puternica.Cand...ce sa vezi?In botul pantofului lustruit s-a oglindat fata gingasa a unui pechinez.Domnul...stia ca de obicei are cateva socoteli de impartit cu ei,dar de data asta a zis sa lase de la el.In fond...nu este decat un catelus.Dar malefic,da!A sarit de buza pantalonului lui scump si i l-a facut cravata.Si nu era orice...ci minunatie de firma de pantalon. Era!
De cat timp si-a dorit sa faca asta...l-a luat pe botul pantofului si l-a aruncat cat-colo,pana in fantana arteziana.
A iesit muratura...semn ca stia sa inoate.
Stapanul,a alergat innebunit spre odrasla sa cu sepcuta pe capsor',si-a luat sub brat pisico-pechinezul si a plecat imbufnat...

The end

Promisiune

2009-08-25T11:37:00.000-07:00

Fetita era tot timpul rautacioasa si neascultatoare.Parintii...ca toti parintii de pe lumea asta,au incercat si ei sa o atraga cu ceva,sa o motiveze intr-un fel sa se maturizeze.Intr-una din zile i-au spus:
-Daca te faci fetita cuminte,anul acesta de ziua ta pentru ca ai crescut si tu mare iti luam un pantofior!O sa sari intr-un picior un an intreg,pana anul viitor cand o sa il primesti si pe urmatorul.
Si uite asa, Fetita-Arc,s-a inaltat de-o data spre cer.
Acum...deja nu mai statea fixata in salteaua patului-putea sa umble de colo-colo facand activitatea ei preferata:sa chinuie cu sadism spatele oamenilor.
Si-a luat piciorusul topaitor la spinare si alaturi de Tata-Arc si Mami-Arc,au iesit toti trei la prima lor plimbare(impreuna efectul scontat este cu atat mai mare...)

Acum,abia astepta sa mai treaca inca un an ca sa devina suficient de responsabila incat sa poata primi deja si un al doilea ,,piciorus''.
Atunci,deja o sa se poata da pe role...

La claca-despre gaini,si nu numai...

2009-08-15T08:15:00.000-07:00

Cum nu am mai mers de multa vreme la bunica la tara,m-am gandit sa ii fac o vizita si sa o bucur.Cand am ajuns,toata ,,spuma'' satului era adunata la banca si discutau o problema de o importanta nationala:gainile.
Retrasa,cu teama ca nu cumva sa imi fac prea mult simtita prezenta si sa intrerup discutia educativa care nu inceta sa ma minuneze,cu urechile ciulite sa nu pierd nimic,iata ce am aflat...(stiam ca odata ajunsa acasa avea sa se mai ,,nasca'' inca un pui de articol pe blog,de pe urma informatiilor de ultima ora din viata satului).

-Ptiu,sa-i bata sfantul de pui frumusi ce ai matale tanti Profirita,si scuipa pamantul de doua ori.Da ce le dai sa manance,tarate?
-Nuu...pai ce vor ai naibi?S-au invatat la verdeata si trebuie sa stau toata ziua in fundu' lor sa le jumul.Nu vezi ce grasuni sunt?Ia prinde Ioane tu pe conceatul ala si da-l incoace sa vada ce greu e...
-Auzi,da astia sunt de rasa rara...Sunt din aia cu picioare scurte,ia uita-te la gaina aia ce corp minunat are!
Cand am auzit-o pe asta...credeti-ma ca m-am gandit ca poate nu stiu eu sa fac deosebire dintre eticheta ce o putem pune unei gaini, comparativ cu cea pentru un fotomodel.Insa corp minunat la o oratanie jumulita de pene din ograda,asta le intrecea pe toate.Sau...nu?
Adevarul este insa ca ,,doamna'' gaina avea tupeu de fotomodel-umbla fara pene cu ,,pieptul'' gol de colo-colo,in timp ce zgarma in nisip facandu-si un culcus in care sa se racoreasca.Se pare ca era una din cele care nu se dau inapoi de la a promova haine indecente,lasand fara jena sa iasa la iveala o particica de piele din pieptul voluminos.Insa o scuzam, nu?Doar avea pretextul ca se scalda si tocmai ce purta costumul de baie.Bine...aici diferenta intre zburatoare si fotomodel ar fi ca pieptul de gaina este foarte bun gatit pe gratar,cat despre cel de ,,picioare lungi cu haine de firma''... mda,ma rog,stiti cum este -gusturile nu se discuta.
Asemanarile?Ar fi cateva...La distanta de creier ingust pe care ambele il poseda(domnisoarele de pe podium sa nu se simta ofensate,asta nu o zic eu pentru prima oara,e din auzite ),ambele categorii de corpuri minunate sunt din cand in cand curtate de cocosi.Acum se intelege,dupa preferintele fiecareia sunt tot felul de cocosi:cu pinteni,saltareti,batausi,infoiati,cu creasta batuta mica,mare.... Desigur,cand se intrece masura si cocosul face prea mult pe...cocosul,la ambele li se face pielea de gaina(una dintre ele avand-o de la natura asa,insa cu siguranta nu este invidiata de prezentatoarea hainelor din ultima colectie de vara).
Una peste alta,expuse la aprozar intr-o lada frigorifica ori la inaltimea tocurilor,ambele ne iau ochii(...numai gandurile ce ni le facem cand le privim sunt diferite).Un barbat ar putea spune:imi doresc o noapte cu Heidi Klum,dar sa fim seriosi...isi doreste cineva o noapte fierbinte cu o purtatoare de pene?Da...pe cea cotcodacitoare ar putea sa o prefere in ceaun,pe Heidi...poate doar cu pene roz la lenjeria intima.Si cum gusturile nu se discuta...s-ar putea gasi pe undeva si un maniac excentric ce si-ar dori de la femeia lui cotcodaceli in materie de sunete ispititoare.
Sa mai spui ca de la tara nu afli lucruri noi si interesante...Am facut o adevarata incursiune tratata in paralel in lumea gainile posesoare de ,,corpuri minunate'', ce rivalizeaza cu fotomodelele ale caror forme in acest caz ar trebui altfel apreciate-cu mentiunea ca au corpuri MAI minunate ca ale ,,suratelor'' lor gainile.Bineinteles...nu dorim ca ele sa afle asta.Sunt oricum net superioare prin multe.De unde stim?
Niciodata nu o sa vedem un super fotomodel ce o sa se racoreasca intr-o zi caniculara intr-o groapa de nisip sapata cu propriile unghii.Daca s-ar intampla totusi asa ceva,acesta ar fi cu siguranta subiect de ordin mondial, difuzat pe toate posturile de televiziune.Gainile in schimb,care nu se pot mandri decat cu aparitia lor din cand in cand datorita unor boli pe care le mai raspandesc,or sa ramana complet eclipsate si uitate in umbra frumoaselor senzuale.
Numai daca...nu o sa vedem gaina care merge elegant pe marginea piscinei,cu balans din soldurile ce unduiesc posteriorul ispititor, cu un coktail in mana,asezandu-se simandicos pe un sezlog la umbra,potrivindu-si pe cioc ochelarii de soare(etaland astfel minunatie de unghii lacuite si ingrijite),care serveau acum un secol pe cand nu erau emancipate,zgarmarii in pamant...

Sporturi noi

2009-07-30T14:29:00.000-07:00

Domnisoara joaca foarte bine badminton...Numai ca este dezamagita de scrierea cuvantului.Nu stie ea multa engleza,dar cand aude de bed...(caci doar este locul ei preferat), in combinatie cu jocul in sine,se simte deja dublu talentata-si la joc si la...mda.Acum sa constate ca a fost indusa in eroare de pronuntie?Asta sa o impiedice pe ea sa fie multitalentata?
Doar se cauta fetele cu un CV cat mai cuprinzator la partea cu...aptitudinile.
BED-mintonul este dupa ea un sport muuuult mai interesant.La bed ar putea ajunge campioana,la minton...e drept,ar da din colt in colt,insa daca s-ar realiza schimbarea ortografiei acestui cuvant...
asta i-ar da curaj sa exceleze in toate.Asadar 1...propunerea regulilor acestui nou joc ar fi:
paletele-perne(recomandare pentru masochisti-eventual adaugati cateva bucati metalice in fata de perna)
fluturasul-plimbaret...
alergatul-necesita bed cu suspensie buna a arcurilor
flexarea incheierurii de la mana-aproape nefolositoare(*specificat APROAPE)
Asadar 2...ce este bad in propunerea domnisoarei?

Criza,dar nu si la gravide

2009-07-26T01:29:00.001-07:00

Noi,sigur nu avem o populatie imbatranita!Cat despre o populatie unde rata natalitatii sa fie in scadere...nici gand.
La fiecare pas vezi mergand pe strada gravide gata sa explodeze sau mamici ce au ,,explodat'' deja- iar acum imping la carucioare fericite.Taticii, bulversati de noua lor postura, merg cu mainile in buzunare si arunca din cand in cand o privire in carut:...,,sa fie oare al meu...?''
Familii fericite...Romania de-a dreptul infloritoare!
Si gravidutele acestea minunate despre care vorbeam, golesc buzunarele sotilor care n-au avut de lucru si au facut prostioare: na' acum belea!Deja te gandesti:pachete intregi de pampers,unde punem patutul,biberoane in frigider,tipete in miez de noapte,lugu-lugu taci cu mama/tata,sterilizator...???
Vai...dar cu ce-am gresit sa patim asta? Cu Nimic.
Ele,mofturoase, privesc in toate vitrinele in care gasesc mancare.Ei...le cumpara,ce sa faca?Doar pofteste ala micu...
Bezele,ba maioneza cu castraveti murati,hamsii,paine prajita,tiramisu,ciocolata alba,zmeura...
,,Dragule, poftesc la un BMW!''Naiba...acum ce sa faci?Ii dai,ca pofteste ala micu...
Si dupa cum spuneam,nu mai merge cu lugu-lugu...Cate cheltuieli si planuri...
Cate...nume pana il gasesti pe cel ALES.Numele odraslei tale.Getuta?Nicicum...asa ar fi gandit bunica,noi suntem in secolul XXI.Noi le spunem-Jessica,Wendy,Elisa,Yness,Joan,Miguele,Antonio...fagaldo???
Una peste alta,macar din acest punct de vedere suntem un popor fericit.Avem gravide!Gravidele genereaza barbati ce dau piept cu notiunea de a fi ,,responsabil'' insa din pacate bebicii fac des caca de cand lumea si Pamantul,sanii devin rezervoare de lapte,barbatii inca se intreaba ce gust are acest lapte de...mama,insa parintii ne ajuta din fericire cu placere.
Astfel,nu mai ramane decat o singura intrebare:
,,Ce ne facem daca ,,explodeaza'' in tripleti?''

o zi la Capitala

2009-06-21T01:20:00.000-07:00

privesc pe geam afara.in interior paturile erau nefacute iar peretii spanzurau tablouri ce le vedeam in oglinda.ventilatorul era stricat si prajiturile din frigider puse pe o etajera mult prea sus-au inghetat.scaunul-regesc.
dupa cum spuneam...de la o vreme nu am mai scris.ca nu amm mai stiut;nici cum,nici ce.dar uite ca acum o fac,intr-o maniera personala.descriu rar momente ce chiar atunci le traiesc.de ce sa intrati in Universul meu?sunt un om care atunci cand trebuie sa se gandeasca la deosebirea dintre subiectiv si obiectiv,chibzuie inca pret de cateva clipe.
pandantivul tribal este aruncat pe birou.
Blocul se afla in centrul capitalei.Garsoniera.Prin plasa de tantari,ma uit la etajele de sus.pana mi se suceste gatul.are multe etaje.nu stiu exact cate, pentru ca in mod ciudat nu stiu la ce etaj sunt-decat dupa ce ma uit in jos.
Limba ceasului imi spune ca este ceasul unspe' jumate.ziua.dar eu nu il cred.minte sigur.de ce?pai toti stiu ca Bucurestiul este bantuit des de spirite.toti stiau,numai eu am aflat astazi.clar:spiritele dau timpul inainte sau inapoi,dupa cum mai au de incheiat cateva socoteli lumesti.
Balconul din dreptul meu este acoperit cu o prelata.acolo...sigur exista un spirit.Oamenii acestia au multe aere.conditionate.la fiecare geam.multa vreme,asa mi-am dat seama ca sunt in Capitala.Duceti-ma undeva,intr-un cartier,oricare,ma uit in sus,vad aerele si stiu.
copacul era pluta.printre ramurile lui puteam distinge un monument.Pe el scria:(altcineva a citit in locul meu,eu va spun cum a zis si il credem pe cuvant)-,,Aici a fost altarul Bisericii Sfantul Anton,numita si Biserica Puscariei,construita la 1735 si arsa in cursul marelui incendiu care a distrus centrul complet la data de 23 Martie 1847.Dupa incendiu hramul sau a fost preluat de Biserica Buna Vestire de la Curtea Veche aflata alaturi''.Asa scrie.Eu nu sunt de aici.Eu nu stiu...
O zi la Capitala.In pluta atarna o punga.sub pluta era o galeata rosie.Deasupra ei,inca doua etaje.
Gugustucii...la mijloc.

Planta

2009-06-02T12:23:00.001-07:00

Din strada,fereastra se vedea ca si cum dincolo de ea nu ar locui nimeni.Din interior...te gandeai ca vazuta de afara arata mult mai bine.Tot pervazul era plin cu maruntisuri de toate felurile.O balerina dintr-o cutiuta muzicala stricata,un soricel cu cheita,un dop de pluta,echerul,unghii roase,un catarg de corabie...Stapana casei,Patroana,asa cum se recomanda la o adica(nu ma intrebati de este asa sau nu,am auzit si eu de la altcineva),statea in mijlocul pervazului...
Fereastra,ii oferea portia zilnica de nebunie.Privind dincolo de ea,era multumita ca intre ea si lume se afla un geam.Din cand in cand,striga dupa majordomul sau sa ii deschida fereastra.In acest fel se hranea.Cate un trecator aiurit,cu cate un nasture sarit de la vesta, se trezea sa isi taie cate un deget si sa il arunce in sus fericit ca scapa de el-zece la o mana ii erau de ajuns.Atunci,Patroana,nu facea decat sa isi intinda unul din bratele sale pentru a capata echilibru si cu falca de sus,sa prinda degetul dintr-o singura miscare.Apoi, satisfacuta,isi lingea falangele...Ea,planta carnivora de apartament,martora tristetilor zilnice ale celor ce isi duceau vietile mizere dincolo de geamul ferestrei sale,a servit cina pentru inca o zi.Abia astepta sa treaca la delicatese.
Maine,trecatorii urmau sa-si scoata ochii-unul cate unul...
Aruncandu-i fericiti in sus!

Melcul

2009-06-02T11:19:00.000-07:00

Ce face un melc cand ii este dor de casa ? Se retrage in cochilie...!
Daca noi doar credem ca acolo este casa lui ?
Pana nu demult,vroiam sa fiu o eroina.Dupa ploaie adunam toti melcii care imi ieseau in cale pe asfalt, ii luam grijuliu si puneam in petecul de iarba de alaturi.Asta pana cand m-am intors de la paine-trecand la un interval de un sfert de ora, pe langa melcul facut tapet...
De atunci, am renuntat sa le mai prelungesc viata.Si ii las acolo.Poate se grabesc undeva iar eu de fiecare data ii abat de la traiectoria lor.Frustrant trebuie sa fie...Erai aproape de tinta cand o mana te basculeaza la 3 km departare in viziune melceasca,adica echivalentul a doi pasi mari de om.
Concluzia?Lasati melcii sa fie calcati in picioare!

Story

2009-05-29T10:56:00.000-07:00

A fost o data in zilele noastre,o fata.Cu par roscat si pielea alba,alba...
Numele ei era Gertrude,iar ei ii placea.De ce sa nu ii placa?Traia intr-o lume a Andree-lor,Irinelor,...etc-urilor...
Pentru ca era o fata ciudata,i se intamplau numai lucruri ciudate.Intr-o seara,pe cand era mica si statea in patul spitalului pentru ca avea o intoxicatie alimentara,a visat...A visat ca de atunci in colo nu o sa mai traiasca decat daca o sa inceapa sa poarte haine hippie si toate mov.
Si asa a facut.Insa nu a spus niciodata nimanui de ce facea asa,prefera decat sa spuna ca era culoarea ei favorita si stilul ce o definea.
Intr-o zi,dupa ce a crescut si in partea din fata i-au aparut sani pe pieptul pana atunci plat,s-a uitat in jur si a observat ca multe fete merg la brat cu acele specimene...baietii.Aceia care o trageau de par si carora ea le desena mustati pe pantofi.Si atunci si-a spus:vreau si eu sa fiu tinuta de brat!
L-a gasit asezat pe o banca,contempland un fir de trandafir cu roua pe el.Era artist,si asta e tot ce conta.Il chema Sebastian,iar ei nu ii placea,asa ca i-a inventat un nume nou-Sety.
El ii cumpara ciocolata cu menta si ea il tinea de mana strans.Ea ii cumpara multe cravate pe care el nu le purta niciodata;doar uneori se prostea cu ele atarnate de gat,numai pentru a ii face pe plac fetei cu parul de foc.
El ii mai cumpara ei capsuni cat mai necoapte,caci asa ii placeau.
Insa intr-o zi...a venit din nou ziua ei de nastere,iar el si-a spus ca i-ar prinde tare bine un tricou galben.Era roscata si il incanta contrastul.Asa ca i l-a cumparat.De ziua ei i l-a oferit cadou.Ea a zambit...si s-a gandit ca mai bine primea ciocolata sau capsuni.Urma sa nu il poarte niciodata.
Pentru ca il iubea, urma sa nu il poarte.Dar tot pentru ca il iubea...ar fi vrut sa ii vada macar o data zambetul atunci cand ar vedea-o imbracata cu el.
El era dezamagit...iar ea,
ea pentru prima oara de cand a avut intoxicatia alimentara a purtat alta culoare decat mov.
Si a murit Gertrude...
Iar Sety,adica Sebastian,a devenit un tip care nu stia de ce,dar brusc a refuzat sa poarte orice alte culori in afara de galben...

Terasa

2009-05-27T13:27:00.001-07:00

Mergea pe strada.Era un om ciudat,cu propria viziune asupra vietii.Era un om plin de umor.A trecut pe langa o terasa,unde oamenii toti faceau multa galagie-la televizorul mare de pe cladirea din fata,in direct,se difuza un meci.Omul atunci se gandi ca tare mult i-ar placea sa stea si el acolo,insa nu avea nici un ban la el.Asa ca...
in cateva minute era alaturi de barbatii cheliosi care ridicau cu miscari repezite halbe de bere la gura.Varsau lichidul in ei,luau berea la pachet.Isi trase un scaun imaginar si se aseza pe el,stand in aer langa ceilalti.Cand se ducea berea la gura,mimand ca tine si el o halba,o dadea peste cap galgaind cu gura goala.Ceilalti,faceau abstractie totala de el-echipa lor favorita rata,gol...dupa gol.
Omul era derutat,nu isi mai amintea cu ce echipa tinea, asa ca nu stia cum sa reactioneze.Avea un zambet permanent pe buze.Scaunul era confortabil,iar berile...una dupa alta il racoreau.
La sfarsit,apare chelnerul.Televizorul se stinge,se plateste cosumatia,oamenii dispar.Scaunele scartaie.
-Platiti si dumneavoastra va rog?Spectacolul s-a terminat,spune chelnerul spre om.
-Eu...?Eu doar...am stat aici.
-Da,ati ocupat un scaun la terasa noastra si consumat zece beri.Nu vi se pare corect sa va fac nota la fel ca la toti ceilalti?
-Dar...
-Dar ce anume?
-10 beri imaginare am consumat…va dau si eu 30 de lei imaginari si va doresc o seara buna!
ECHIPA CARE A PIERDUT MECIUL E MANCHESTER UNITED….o echipa cu o istorie de 130 de ani….care a suferit in fata unei BARCELONA mai incisive si cu mai mult noroc! Iar eu sunt GIGI….personajul surpriza al acestei povesti…si sunt suparat….
Cu drept de autor(partial) lui Gigi,fan infocat United,care a realizat sfarsitul povestioarei.

O intrebare buna

2009-05-25T09:51:00.000-07:00

Revin si eu dupa o vesnicie si asta ca sa povestesc despre faza care m-a facut sa imi tot repet ziua intreaga o intrebare stupida,care a venit total neasteptat din gura unui aurolac.Ma aflam in ,,underground'',zona periculoasa a orasului,cu marfuri ilegale pe piata:rahat,servetele de masa,mop-uri,bureti de vase,ligheane...Toate te imbiau la tot pasul sa intri in magazin,ele tronand frumos expuse inca de la intrare.Pe jos,erau peste tot cartoane.De toate felurile,nu ma intrebati:Pall Mall,Linco,Dero,Kittie Kat,toate indoite si puse fata in fata,ca un pavaj de lux.Si tot asa cat vedeai cu ochii...-pana la capatul culoarului.In caz ca afara ploua,oameni innebuniti sa cumpere bureti si alte lucruri din acestea periculoase,orbecaind in neatentia lor,nu trebuiau sa calce pe betonul de dedesupt.Sa calce pe cartoane!DA!
Si asa te delectezi clatindu-ti ochii cu cate un carton jerpelit,pe care il contemplam uneori.Supus chinurilor, sub greutatea a sute de kilograme.Acolo,jos,pe el-Cartonul,amprenta pasilor tai a ramas imprimata.
Mergand prin acest loc care de fiecare data imi starneste curiozitatea dar foarte rar admiratia,simt ca trec pe langa un miros greu...innecacios.De putoare.Deja ma intrebam carui fapt se datoreaza mirifica adiere,cand raspunsul a venit singur.In spatele meu,un aurolac foarte elegant,intolit ultimul racnet,cu un fes tras pe ochi de sub care nu puteam ghici decat o privire aruncata dupa un stufaris de sprancene,m-a fixat.Mergea exact in spatele meu,alaturi de mine si bineinteles,de putoarea care nu a uitat sa o ia cu el.A grabit pasul pana cand am ajuns umar la umar si pe cel mai firesc si mirat glas posibil cu putina,(ca daca nu te-ai fi uitat in spate sa vezi din ce adunatura de oase,carne,piele,membre,au putut sa iasa acele cuvinte,te-ai fi mirat de modul onest in care unii oameni isi exprima frustrarile mai nou)a ingaimat:,,Dar eu de ce put???De ce?De ce put?''.
Am iesit afara,cu aurolacul dupa mine...Din nou iesirea in ,,underground'' a fost pe masura asteptarilor mele si stiu ca nu o sa ma dezamageasca niciodata.Cat despre intrebarea celui care se lupta cu aceasta nelamurire...totul pentru el era simplu,nu era o intrebare cu intelesuri ascunse,filosofari...omul vroia sa stie:el de ce pute?
Insa cel mai interesant,este faptul ca era constient de mirosul sau.Ce il urma de ani de zile,pas...cu pas...

oameni si oameni

2009-05-21T11:41:00.000-07:00

Vorba lunga,bogatia romanului.Picatura

2009-04-06T09:29:00.000-07:00

Constatare:cand iese soarele,oamenii ies afara din casa ca ciupercile dupa ploaie.Concluzia?Ciuperci sa fie,ca oamenii ies oricum si pe ploaie.
Ma gandeam:cum este sa observi indeaproape un detaliu?Sa fii in spatele lui mereu si sa il urmaresti pas cu pas.Cat timp poti descrie un lucru nesemnificativ?Poate destul de mult,insa un cititor,cat timp are rabdare sa iti urmareasca descrierea?

Simtea picatura de sudoare pe frunte cum il manca.In imbulzeala din autobuz,el se simtea ca intr-o camasa de forta.Imobilizat,se vedea neputincios in fata faptului care il macina-picatura a mai avansat doi milimetri.Fruntea ii era scaldata in sute de broboane de transpiratie,insa numai aceea,Picatura,se incapatana sa ii traverseze fruntea intr-o maniera ce ii punea nervii la incercare.Incearca sa gaseasca lucruri ce ii atrageau atentia:batista doamnei cu initiala F brodata,mana in gips a baiatului, mazgalita cu pixul de colegii ce au lasat dedicatii.Buretele mancat de carii ce iesea din vinilinul unui scaun.Fereastra.Picatura,era insa tot acolo...A mai avansat,era sigur.Si-o imagina intrandu-i in ochi.Gustand sarea acesteia cand ar ajunge pe buze.Asta dupa ce ar fi traversat munti si campii...
Fereastra,avea lipita pe ea un sticker-,,Spargeti in caz de pericol!''.Atentia i-a fost captata insa de lipsa ciocanelului...Insa nici asta nu a tinut.Ii trebuia altceva de care sa se agate.O portita de scapare.
Cand era urmatoarea statie?Dura o vesnicie.Macar de ar fi storcit in inghesuiala de sanii tipei din fata.Picatura,a facut un popas.El a rasuflat usurat.Se gandea ca tot calvarul s-ar rezolva cu o scuturatura brusca de cap.O nimica toata,insa nu avea loc nici sa gandesca...O Dacia-papuc trece vijelios pe langa autobuz si lasa sa intre pe ochiul de geam deschis urmatorul mesaj:,,Veniti la targul de haine!''.Domnul din fata avea un ochi de sticla sigur.Oare cum citea ziarul?Se uita numai pe coloana din dreapta.Insa ochiul de sticla era cel stang.
Picatura a pornit din nou la drum,traversand depresiunea dintre frunte si nas.Daca ii ajunge la buze,o mananca si gata,scapa de ea.Autobuzul trece peste o denivelare, si in acest timp incearca sa citeasca un articol din ziarului domnului din fata:raniti,topor,soacra,2,puscarie.Destul cat sa inteleaga esentialul.Mai erau patru statii.Se uita la fereastra.Pe praful de pe aceasta,o urma de deget a scris:Gica a fost aici.Bine ca nu mai esti si acum,isi spuse.Norocosul!Atunci,se detaseaza de situatia penibila in care se afla.Isi imagineaza cum doamna durdulie cu bastista brodata vine si il sterge pe frunte de Picatura povara.Cine era binefacatoarea lui?Florentina,Fiviana,Florina...Nu mai conteaza,traiasca toata doamnele ale caror nume incep cu litera F!Ce bine si simtea acum...ce usurare...A fost atat de real.
Deschide ochii.Era statia unde trebuia sa coboare si autobuzul era gol.Coboara si se duce la chioscul de ziare.Se cauta de bani.Portofelul ii disparuse.Banii lui...Uite unde l-a adus visarea aceasta.Picatura nenorocita!Era numai vina picaturii.Si nici nu s-a meritat.Un portofel in schimbul usurarii gandului cu picatura.Se merita?
In buzunarul stang,frumos impaturita si parca intr-un fel transpirata,a gasit o batista.Avea pe ea frumos brodat un F ondulat.Straniu,straniu la puterea infinit.Macar s-a ales cu ceva...

El

2009-04-02T08:55:00.000-07:00

Soarele a binevoit sa isi arate fata luminoasa dupa ce zile intregi a stat imbufnat si incruntat.Era o zi tocmai buna ca sa ies la un photo walk.Cu bunul prieten Nikon agatat de gat,am iesit in lume.Simteam totusi nevoia sa fiu inconjurata de oameni,asa ca parcul l-am gasit ca fiind o buna alternativa.Aici,pe iarba fraged rasarita, erau imprastiati ici-colo cativa nasturei albi-primele flori.Mi-am adus aminte de melodia lui Tudor Gheorge:,,(...)cand scot stramosii,degetele afara...''.
Pe lac,lenese ratele pluteau.Ma concentrez sa incadrez bine o rata cu puii in urma ei,cand o mana ma atinge pe umar:
-Le gasesti chiar asa de interesante?Mogaldete de pene.Numai ciocul este de ele!Ma ofer ca model!
-Am ales ratele din lipsa de alte subiecte,iar in ceea ce te priveste...vezi ca s-ar putea sa iau de buna propunerea ta!
-Nici nu ma asteptam la altceva.Spune-mi El,si intinse o mana alba,prin care se vedeau cateva vene movulii.Incantat!
-El...?El si atat?Imi este clar ca nu esti o Ea,insa numele tau adevarat ar fi mai de folos.
-Daca vrei sa-mi spui asa este ok,daca nu...nu imi spune in nici un fel.Cand vrei sa vorbim,imi faci semn cu mana.
-Hei..dar de ce crezi ca as avea ceva de vorbit cu tine?
-Pentru ca sunt un subiect bun si pentru ca sunt sigur ca pot fi mult mai interesant decat niste rate.Vino cu mine!
Spre uimirea mea m-a tras de mana dupa el mergand prin iarba umeda.Avea mana rece si pielea foarte fina.Intr-un fel,chiar alunecoasa.Am ajuns sub un castan.
-Uite!Incepem de aici.O sa stau in spatele trunchiului si o sa ies putin cate putin,din ce in ce mai mult.Trage multe cadre,si la sfarsit o alegem pe cea mai buna.
Nu am comentat nimic,eram intrigata de prezenta acestui El si totodata placut impresionata.Sa fim sinceri...nu se intampla in fiecare zi sa pleci la fotografiat de rate si sa te trezesti cu un asa...Uff...Avem deja respiratia taiata,caci incepuse sa se descheie la camasa.
-Asta ca sa par mai luminos!a afirmat.
Nu ca nu ai fi destul si asa...gandesc eu.Camasa era verde si ii punea in evidenta ochii de acel caprui neobisnuit.Avea pielea de pe piept alba,pe care se vedea o cruciulita,dintr-un fel de os, ce o purta la gat.I se potrivea de parca s-ar fi nascut cu ea.
-Putin mai la stanga...Scoate piciorul mai inafara.Asa...perfect!
Nebunie curata...imi spun.Restul a venit de la sine.Se misca cu o asa naturalete...Mai ca incepusem sa cred ca face parte din peisaj.Ca este lipit de acel castan si cel mai firesc lucru este sa il vezi pe El acolo.
-Acum o sa fac pe baiatul rau...si isi trecu mana prin par ravasindu-l.
Si-a lasat capul pe spate si atunci i-am remarcat pentru prima data buzele.Nu stiu de ce,dar am fost sigura ca sunt la fel de reci ca si mainile lui.Si linia lor...
-Cred ca nici nu trebuie sa te straduiesti prea mult ca sa joci acest rol...
-Sa nu-mi spui ca par chiar asa...Poate ai dreptate,dar sunt o fiara ce poate fi imblanzita.
-Fiara?am ras zgomotos.Dar stiu ca nu duci lipsa nici de tupeu.
Cred ca este tare mandru de el,mi-am spus.E si normal-tipul isi cunoaste potentialul.
-Spune-mi,arat mai bine prin obiectiv?
Incepuse sa imi faca cu ochiul si sa isi tot miste mainile frenetic.Dar stiu ca arata tare bine...Infiorator de bine.
-Mmm,ce sa zic,arati obisnuit.Ca un tip fara nume care deranjeaza fetele ce fotografiaza rate.
-Aaa...pai trebuia sa spui asa,nu te mai retin atunci.
Dintr-o miscare se incheie la cei doi nasturi,da ocol copacului si se intoarce cu spatele plecand.
-Stai!Strig dupa el.Nu ai vazut inca pozele!
Se intoarce pe un calcai,facand sa scartaie baschetul ponosit.Era imbracat oarecum neglijent,cu haine aparent uzate.Insa el in ele,arata fabulos.
-Stai!ma mima el,facand afirmatia pe un ton pitigaiat.Puteam sa pun pariu ca ma intorci din drum.Ia sa vedem,tanara domnita...
Si isi puse mana pe mana mea.Parca se mai incalzise.Mi-a aruncat o privire de sub suvita de par castaniu ce ii pica pe frunte.
-Parca zici ca nici nu sunt eu...Sunt sigur ca este dovada maestriei fotografului.Meriti un premiu.
Scoase din buzunar cu aceeasi miscare brusca o bratara pe care mi-o trece peste incheietura mainii.Parca o avea de multa vreme pregatita pentru mine.Era impletita cu multe culori,iar undeva in mijloc avea ceva rece.Ma uit.Aceeasi cruciulita alba ca cea de la gatul lui.
-Multumesc...am spus pe o voce putin pierita.Inseamna ca esti multumit de rezultat.
-Tu stii mai bine.Ai ochi de artist.Ti-am spus eu ca sunt un subiect bun?
-Acum,nu pot nega...
Am zambit complice cumva incurcata.Se lasa seara,ma intrebam cat urmeaza sa mai stam impreuna.De parca mi-ar fi citit gandurile,se grabeste sa afirme:
-Se face seara...Pai cred ca aici se sfarseste intalnirea noastra,...nu?
-Desigur,si ma uit la ceas grabita.I-am adoptat gesturile,observ.Trebuie sa ajung degraba acasa,consider sa completez.
-Sigur...
-Poate ne mai vedem prin parc,spun aruncand o privire indiferenta si incercand sa par grabita.
-Poate...Consideri ca ne leaga ceva?
-Nimic in mod deosebit, as spune eu...In definitiv esti un strain care probabil abordeaza multe fete.Am ajuns sa te fotografiez,este drept,iar intre fotograf si subiect se realizeaza o oarecare conexiune.
-Conexiune zici...
Apoi face aceeasi rotire pe calcai si trece in spatele meu.Nu ma uit,raman imobila incercand sa ii anticipez gesturile.Ii simt rasuflarea in spate si mainile care i se apropie prin laterale.Apoi,primul gest lent din aceasta seara- ma cuprinde pe dupa mijloc,cufundandu-si fata in parul meu.Stomacul mi s-a strans si mana s-a inmuiat.Mai apoi,vad in nisip un capac de Nikon.Imi cazuse.Fara sa imi dea drumul din stransoare se apleaca si il ridica pentru mine.Il sufla o data de praf...
-Poftim!Sa nu-mi spui ca ai emotii...
Imi da drumu si ramane la fel ca la inceput,in spatele meu.Simteam cum isi inclina corpul in fata.Ajunge langa urechea mea si imi sopteste:
-Cu cine am onoarea in aceasta seara?
-Ava!am spus dintr-o suflare.Nu stiu de ce,dar directitudinea,fara nici un ocolis,mi s-a parut cea mai buna alegere.
Cand m-am intors,baiatul cu maini reci si contur perfect al buzelor,era la zece pasi departare.Si-a dus mana la gat si cuprinde cruciulita in mana.Impinge cu baschetul o piatra mai in fata prin nisip si-mi spune:
-Ava deci...Marc,incantat!
-Dar...
-Dar daca preferi,desigur ca poti sa imi spui El,spuse zambind cu toti dintii.
Imi facu cu ochiul.Acelasi gest parca cumva calculat.Am simtit din nou mana ce m-a atins pe umar si m-am intors.A fost exact ca prima data cand cu ratele.Nu era insa nimeni in spate.Mi-am adus aminte de bratara in mod neasteptat.Cand m-am intors,Marc era pe pod.A ridicat o mana in semn de salut si parca mai apoi l-am auzit spunand:,,Poimaine,acelasi loc,la ora la care vrei tu!''
Ora la care vreau eu…Dar de unde o sa stie ce ora aleg ca sa fie acolo,ma intreb confuza.Oricum,nu pot spune daca asta as fi vrut sa aud sau daca a spus-o cu adevarat.Am ramas pe loc inmarmurita.M-am mirosit.Aveam mirosul lui.Miroseam a iarba uscata.Deja ma gandeam ca vreau sa adorm imbracata.Se lasa frigul si am pornit-o singura spre casa.De fapt,impreuna cu Nikon.Apoi mi-am adus aminte de fotografii.Imi era si frica sa verific daca se aflau acolo sau nu.L-am deschis.Erau la locul lor.Plus inca o poza.O fotografie pe marginea lacului cu noi doi in momentul in care mi-a pus mana pe umar.Mister total.Marc,Marc,Marc...Imi repetam neincetat in gand.
Adia asteptam sa vina poimaine!